ciupy's blog

recent am dat peste un site cu ajutorul caruia “poti devenii miliardar”. nu e prima data. dar asta e putin mai diferit. in sensul ca, cu putin noroc ai putea face ceva bani. am mai avut eu conturi si pe alte site-uri, dar nu prea a mers treaba. cu asta merge. doar ca merge incet de tot. de asta am nevoie de ajutorul tau. sa ma ajuti sa ma imbogatesc. promit ca dupa ce imi cumpar bmw iti cumpar si tie unul.
acum, lasand gluma la o parte, se poate castiga cu site-ul asta, ce-i drept la inceput putin mai greu. te inscrii si poti da zilnic click pe 10-12 reclame, la care trebuie sa te”uiti” 30 de secunde(lasi fereastra deschisa). si castigi un cent p reclama. 10-12 centi pe zi. doar ca poti castiga mai mult daca ai referali. pentru fiecare reclama pe care o vede un referal de-al tau primesti si tu un cent. asta incerc eu sa fac. sa te conving sa te inscrii si sa devii referalul meu. da un click aici si incearca si tu. nu prea ai ce pierde. in 5 minute vezi toate reclamele.

p.s. scuze daca te-am facut sa-ti pierzi vremea citind acest post.

29 februarie. zi care apare in calendar doar o data la patru ani. se zice ca asta ar fi ziua barbatului. asa am auzit azi. nu stiam de asta. frumos. ziua barbatilor sa fie o data la 4 ani. oficial, pentru ca neoficial… ziua noastra e in fiecare zi. sau asa vrem noi sa credem. stiam ca in anii bisecti, de 1 martie barbatii sunt cei care primesc martisoare. totusi pana azi nu mi s-a intamplat sa vad vreun baiat primind martisor de la o fata. acum, la facultate am vazut pentru prima data asta. poate are legatura si cu maturitatea. o data cu trecerea timpului luam glumele mai in serios.
oricum, daca de 1 martie, anul asta putem sa ne gasim “scuze” ca e an bisect, de 8 martie… nu scapam de “datoria” de a lua ceva personelor feminine dragi noua.
29 februarie. zi pe care nu o traiesti decat o data la 4 ani. ce ghinion pe aia ce sunt nascuti in 29 feb, nu primesc cadouri foarte des sau poate norocosi, nu trebuie sa faca cinste in fiecare an . sau poate exagerez. e doar o alta zi. nu are nimic deosebit de 20 februarie, sau 10 aprilie. poate e doar dorinta mea de a da o semnificatie unei zile. pentru a o face mai deosebita. pentru a avea un motiv de a face ceva diferit.

o ultima intrebare, la care raspuns sper sa-l aflu pana peste 4 ani. Ce nu te omoara te face mai puternic? Sau te lasa cu sechele?. pana nu de mult stiam doar prima varianta. apoi am auzit-o si p a doua. si momentan am impresia ca amandoua sunt valabile, sunt complementare. daca as zice ca ce nu m-a omorat m-a facut doar mai puternic as minti. pentru ca sunt si lucruri care m-au lasat cu sechele. sau poate ca inca n-am trecut peste, n-am trecut peste acel “ce nu te omoara”. inca exista acea lupta. sau poate e cum am zis prima data, sunt complementare pana peste 4 ani… 8->

am citit azi o poveste interesanta intr-o carte de-a lui osho. asta e povestea:
<<Un maestru zen picta o ideograma, si pusese pe discipolul sau sef sa stea langa el pentru a-i spune cand ideograma era perfecta. Discipolul era ingrijorat, pentru ca nu-l vazuse niciodata pe maestru facand ceva imperfect. Insa in ziua acea lucrurile mergeau prost. Maestrului nui iesea nimic; cu cat se straduia mai mult, cu atat ideograma era un dezastru.
In Japonia si in China, arta caligrafiei se practica pe hartie de orez, o hartie foarte sensibila, foarte delicata. Nu trebuie sa eziti o clipa, altfel in locul in care mana a ezitat patrunde mai mula cerneala in hartie si ideograma e compromisa. Un ochi avizat va spune imediat:” asta nu e deloc o scriere zen” – pentru ca scrierea zen trebuie sa fie spontana, sa curga, ea nu are ezitari, nu se impiedica.
Maestrul tot incerca, incepuse sa transpire, iar discipolul clatina din cap si spunea:” nu, nu este perfecta”. Si din cauza atator incercari, cerneala era pe terminate, asa ca maestrul i-a spus discipolului:”du-te afara si mai prepare niste cerneala”. In timp ce discipolul era afara si prepara cerneala, maestrul reusi sa picteze o ideograma impecabila, o opera de arta. Cand discipolul se intoarse, ramase inmarmurit, apoi spuse: “maestre asta e perfecta! cum ai facut? ce s-a intamplat?”. Maestrul a ras si a raspuns:” mi-am dat seama de un lucru- prezenta ta, insasi ideea ca exista aici cineva care sa aprecieze sau sa condamne, care sa spuna da sau nu, mi-au tulburat linistea interioara. Acum n-am mai fost tulburat. Si uite asa am ajuns sa stiu ca ceea ce incercasem eu sa fac perfect nu era perfect din cauza prezentei tale.”
Morala: Da-ti silinta sa faci ceva perfect, si nu va iesi perfect. Fa acel ceva in mod firesc, natural si va fi perfect. Natura e perfecta; efortul e imperfect. Asa ca ori de cate ori te straduiesti prea mult sa faci ceva, il strici. >>

mi-a placut pentru ca m-am regasit in ea. de multe ori mi-e greu sa scriu pe blog din acelasi motiv. parca ma simt privit. si e greu sa scrii cand vrei sa iasa bine… dar nu pentru tine ci pentru altii. vrei ca ceilalti sa inteleaga exact ce simti tu, dar din cauza asta iasa pe dos. si asta nu se intampla doar cand scriu, se intampla peste tot in jur. de fiecare data cand incerc sa fac ceva si ma gandesc la rezultat… iasa nasol treaba.
inchei cu niste versuri de-ale lui jhivago:

Si crede-ma ca nu-i nimic mai frumos
Decat sa-ti lasi sufletul sa vorbeasca,
E singurul lucru in care mai cred dupa 4 ani de truda prosteasca,
Am spus destul, va las pamantul si-o floare.
E numai vina voastra daca moare.

cand am inceput facultatatea am fost repartizati pe grupe. acum, dupa un semestru, am fost redistribuiti, in alte grupe, dupa “valoare”, adica dupa media obtinuta in primul semestru de scoala. din cate am inteles, pana acum asta nu s-a mai intamplat, si toata chestia asta se vrea un experiment. cei mai buni sa stea langa cei buni si cei mai putini buni langa cei de-o seama… nu cumva sa se influenteze reciproc negativ. cu cei buni, se va lucra mai intens, “pentru ca ei pot”. subiectele pentru examen vor fi aceleasi. doar nu vrem discriminari, nu?
parerea mea e ca nu e cea mai buna solutie. in primul rand pentru ca dupa un prim semestru nu poti sa-ti dai seama de adevarata valoare a unui student. majoritatea nu stiam cu ce se mananca facultatea, si primul semestru a fost de acomodare. nu ne-am dat interesul. abia dupa semestrul 2 se va putea face o distinctie… si chiar si apoi lucrurile vor ramane relative. tot ce mi se pare naspa in treaba asta e ca te-ai obisnuit cu niste persoane, si acum trebuie sa te obisnuiesti cu altele. si pe cand vei reusi sa le cunosti, va fi alta distribuire…
acum vom vedea daca la final se va dovedi o decizie buna sau rea.

avea un tip azi la status”iarta-ma ca am uitat cum sa iubesc”. eu n-am uitat cum sa iubesc. n-am stiut niciodata sa iubesc. nu mi-am permis. e riscant. nu am aflat inca ce e iubirea. tot ce credeam ca e iubire a fost doar o dorinta disperata de a ma agata de ceva…de a ma simti important, de a avea un rost. nu a fost nimic constant, doar electrosocuri. totusi de aprins ma aprind repede. si uneori ma sting greu. as vrea sa-mi pese mai putin, sa renunt mai usor, si sa risc mai mult. 1:25. ora colgate.

ideea asta am furat-o de la ZuZu si anume, sa scriu ca peste ani sa-mi amintesc de mine de cand eram…”copil”. de fapt…nu e furata, de mult o aveam in minte, doar ca el a readus-o la viata ca sa zic asa. scriam pe foi, si prin caiete, ca intr-un jurnal, dar nu scriam regulat, si aveam si un jurnal on-line. am mai multe adrese de mail si imi trimiteam mail de p o adresa p alta. si cand citesc acum unele “pagini” imi vine sa zambesc cand citesc. pacat ca nu au fost prea multe. am scris mai mult in jurnalul ala on line. si ala e plin de ganduri negre. genul de ganduri pe care nu le poti pune pe blog, pentru ca s-ar intrepreta gresit in primul rand, iar apoi… poate ca unele lucruri tre sa le stii doar tu . o sa incerc sa scriu mai des, chiar daca des mi-e lene. seara inainte sa dorm am o gramada de ganduri, dar pana ma dau jos din pat si ajung la calculator imi dispare tot entuziasmul. si cred ca o sa reiau si jurnalul ala “secret”. as vrea sa vad evolutia. daca va fi vreuna

e vineri, 22 februarie, e inorat, nu ai ce face acasa, asa ca te gandesti sa iesi… si-ti zici: hai sa ma duc la concertu cumicu, are lansare de album, e doar la 50 de km de casa, la o aruncatura de bat.
si m-am dus… si bine-am facut. daca albumu e de nota 10, concertul mi s-a parut de 10+. nu au fost foarte multi, da au ajuns. mi-a placut ca am stat in fata, lejer. si m-am simtit bine. stie cumicu meserie. si si invitatii sai: bufu, omu care poate duce multe(beri), danez, omu sarit de p fix, rappy, ryu, dovada 33, kafu se descurca bine p scena, masteru, baietii de la camuflaj (chiar m-au impresionat). concluzia… piesele live cu mult peste piesele inregistrate, e alta atmosfera…e mai misto…is mai faine (daca le stii versurile )
asa…si acum revin la titlu… mi-am luat cd. am vrut sa-l sustin p cumicu, in primul rand pentru ca merita si apoi pentru ca e clujean :>. si cand deschid carcasa… surpriza cd princo, nu era scris nimic pe el. aparand atatea albume in ultima vreme, facute frumos, cu cd tras la imprimanta, ma asteptam sa fie si asta asa… dar n-a fost sa fie…
si am inceput sa ma intreb care e diferenta dintre un cd “desenat” si unul… princo. cu ce era mai bun un cd colorat fata de asta? pai… in primul rand as fi fost sigur ca ala e cd cumicu. asa inca stau sa ma intreb daca nu cumva am luat teapa. apoi… arata mai bine. dar cred ca totul se rezuma la prima parte, la autenticitate. as fo vrut sa se diferentieze si la suprafata de alte materiale, ca prin continut… se diferentiaza.
cred ca se leaga mai mult de faptul ca  “tot ce conteaza in viata sunt aparentele”. e cam grav , as fi vrut sa nu-mi fi pasat deloc ca nu era imprimat.

“un microfon, un simplu-obiect, dar c-un scop bine definit”>> Sa stea in VITRINA

pe bune ca-i sta bine…. mda…mi-am luat si eu microfon. m-am cam grabit, l-am luat fara sa ma interesez prea mult. dupa ce mi-a ajuns acasa, am vazut ca nu merge, si m-am interesat mai bine, si am aflat ca nu merge la pc, fara un preamplificator sau un mixer… si astea-s cam scumpe sa dau banii pe ele, pentru ce-mi trebuia mie sa fac cu microfonu. c vroiam sa fac cu el? nimic interesant. sa ma aud in casti. acu’ oi scoate-o eu cumva la capat. doar sunt baiat destept

a trecut ceva vreme de cand n-am scris. a fost sesiune, a fost stres, n-am prea avut chef sa scriu.
si uite ca azi am scapat neoficial de sesiune. oficial am scapat duminica, cand am dat ultimult examen, dar abia astazi am aflat rezultatele. 6 la fizica . ce bine m-am simtit cand am aflat. nu e nota mare, dar e nota de trecere. exact ce imi doream. ajunge pentru moment. nici nu am muncit pentru mai mult.
care e scorul? 5-3. 5 examene luate, 3 picate. 15 credite restanta. 15 credite luate. mi-am facut ratia pe semestrul asta. semestrul viitor sper ca iau 8 din 8 :>

o mica intamplare din sesiune: la fizica trebuia sa dam examenu vinerea, dar o grupa a vrut sa-l amanam pe duminica pentru ca ei nu prea aveau timp sa invete. restul nu am fost de acord, asa ca a ramas sa dam 3 grupe vineri. totusi, proful ne-a spus ca putem veni vineri si daca nu suntem multumiti de cat stim, putem veni si duminica. cate grupe credeti ca am dat duminica? 4 din 4 . concluzia? toti lasam pe maine ce putem face azi am vrut sa zic “sa nu le zici studentilor ca pot sa dea o lucrare peste cateva zile ca sigur o vor amana”. dar nu e vorba doar de studenti, e vorba de toti oamenii. indiferent ca e vorba de scoala, sau de altceva, cand e vorba de munca… tot timpu e mai bine ” sa o lasi p maine”. “maine iasa mai bine, maine va fi mai usor, maine va fi mai cu spor”.
mi se intampla des sa aman diverse chestii. stiu ca nu va fi mai usor data viitoare, dar… de asta ma agat. daca am trai ca si cand maine ar fi ultima zi din viata… am avea atatea de castigat… dar asta e… maine nu e ultima zi din viata. oare?

aseara am revazut the butterfly effect. prima data cand am vazut filmu asta… am ramas marcat. a ramas pentru mine unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut. e genul de film in care nu intelegi nimic in prima ora, dar apoi lucrurile incep sa se clarifice, si sa te bucuri ca ai dat peste asa film. mi-a placut mult ideea filmului. faptul ca o mica schimbare in trecut poate schimba total prezentul. faptul ca toate s relative. nu e nimic sigur. si faptul ca nu pot fi toate perfecte. fiecare “viata” are avantajele si dezavantajele ei. n-o sa povestesc filmul. merita vazut.