valori…

e vineri, 22 februarie, e inorat, nu ai ce face acasa, asa ca te gandesti sa iesi… si-ti zici: hai sa ma duc la concertu cumicu, are lansare de album, e doar la 50 de km de casa, la o aruncatura de bat.
si m-am dus… si bine-am facut. daca albumu e de nota 10, concertul mi s-a parut de 10+. nu au fost foarte multi, da au ajuns. mi-a placut ca am stat in fata, lejer. si m-am simtit bine. stie cumicu meserie. si si invitatii sai: bufu, omu care poate duce multe(beri), danez, omu sarit de p fix, rappy, ryu, dovada 33, kafu se descurca bine p scena, masteru, baietii de la camuflaj (chiar m-au impresionat). concluzia… piesele live cu mult peste piesele inregistrate, e alta atmosfera…e mai misto…is mai faine (daca le stii versurile )
asa…si acum revin la titlu… mi-am luat cd. am vrut sa-l sustin p cumicu, in primul rand pentru ca merita si apoi pentru ca e clujean :>. si cand deschid carcasa… surpriza cd princo, nu era scris nimic pe el. aparand atatea albume in ultima vreme, facute frumos, cu cd tras la imprimanta, ma asteptam sa fie si asta asa… dar n-a fost sa fie…
si am inceput sa ma intreb care e diferenta dintre un cd “desenat” si unul… princo. cu ce era mai bun un cd colorat fata de asta? pai… in primul rand as fi fost sigur ca ala e cd cumicu. asa inca stau sa ma intreb daca nu cumva am luat teapa. apoi… arata mai bine. dar cred ca totul se rezuma la prima parte, la autenticitate. as fo vrut sa se diferentieze si la suprafata de alte materiale, ca prin continut… se diferentiaza.
cred ca se leaga mai mult de faptul ca  “tot ce conteaza in viata sunt aparentele”. e cam grav , as fi vrut sa nu-mi fi pasat deloc ca nu era imprimat.