ciupy's blog

DaMaiDeparte este un site de resurse de dezvotare personala. (site-ul nr1 dupa cum se autodescrie ).
e un site cu multe articole interesante care merita citite. de multe ori mai iau de aici povesti cu talc. mie unul imi plac foarte mult, tocmai de aceea am zis sa-i fac azi reclama. poate nu toti stiti de el, si e un site pe care merita “sa-ti pierzi vremea”. e cu ghilimele pentru ca nu ti-o pierzi.

acestea fiind spuse va doresc lectura placuta!

in seara asta era sa-mi pierd a doua oara telefonul. am fost in sala de lectura sa invat, si mi-am lasat acolo un caiet, care “sa-mi tina locul”. au trecut vreo 4 ore pana sa-mi dau seama ca-mi lipseste telefonul. si asta doar pentru ca vroiam sa verific cat e ceasul. mi-am dat seama ca l-am uitat in sala de lectura, si am avut noroc ca nu l-a luat nimeni. cum se fura pixuri… telefoane de ce nu s-ar fura? .
prima daca cand era sa-l pierd a fost sambata. am fost la garaj, si m-am urcat pe garaj sa vad lumea de sus. si mi-a cazut telefonul din buzunar in spatele garajului. asta se intampla pe la ora 15. seara nu-l mai gaseam, si aveam o vaga ideea cam unde ar putea fi (credeam ca in garaj), dar am zis ca astept dimineata sa ma duc sa-l caut. a doua zi am mers la garaj, si l-am gasit in spatele garajului sub niste frunze. am avut noroc ca nu s-a stricat pentru ca plouase destul de bine seara, si oricum era plin de noroi.
concluzia? de cand nu mai am credit, nu prea mai am ce face cu telefonul . nici inainte nu-l foloseam in exces, dar acum de cand sunt in sesiune si nu mai am nevoie sa ma trezesc la ore fixe, si nu-l mai folosesc pe post de ceas il folosesc si mai rar. atat de rar incat poate sa treaca o zi fara sa-mi dau seama ca nu-l am.

si acum ca tot vorbeam de telefone, am citit mai demult ca daca oamenii si-ar pierde telefonul, asta ar insemna sa-si piarda prietenii. prima data am ramas uimit si am zis ca nu poate fi adevarat, dar dupa ce am terminat de citit articolul am inteles ca asa se intampla, mai ales cu prietenii indepartati. cu prietenii din aceasi localitate poti relua legatura, dar cu cei din alte judete, tari? daca tot ce te leaga de ei este un numar de telefon e foarte usor sa-l pierzi ca prieten. in cazul asta propozitia “ochii care nu se vad se uita” devine adevarata. cam trist, dar adevarat. la fel se poate intampla si daca ramai fara net. eh…te poti duce la un internet cafe,,, dar cat de des? te muti acolo? poti sa pastrezi legatura, dar relatia nu va mai avea aceasi intensitate, parerea mea.

veneam azi de la cluj si cand am ajuns in campia, am mai ramas un minut in gara sa-mi termin de citit o povestioara. si vine langa mine un barbat neras, cu mustata si incepe sa-mi zica povestea vietii lui… ca e din piatra neamt si l-au batut tiganii si i-au luat toti banii…si acuma moare de foame, sa-i dau un covrig sau ceva ca i se lipeste stomacul. eu, naiv de felul meu, mi s-a facut mila de el, pt ca se mai potriveau unele elemente…avea el accent si avea nasul julit destul de bine, doar ca era uscata rana, si aia putea veni si din alte cauze…. bani marunti nu aveam, mi-am adus aminte ca am o ruda de salam, ce nu l-am mancat si l-am adus acasa sa nu se strice, si… i-am dat-o pe toata ca nu aveam cutit sa-i dau cat sa manance o data (dupaia sa ceara si de la altii ). si ma gandeam cat de smecheri sunt cersetorii. in primul rand, a fost politicos, “buna seara, te pot deranja un minut?”, iar dupa ce iam dat salamul mi-a multumit. apoi avea povestea bine pusa la punct. asta e treaba cu ei, daca ii lasi sa-ti zica povestea, nu scapi fara sa le dai ceva… cel putin eu, cand ma gandesc ca in toata povestea poate fi 1% adevar, nu ma lasa inima sa trec mai departe… ii dau 1 leu… ca nu ma saraceste(n-o fac eu des…asa o data pe an). dupa ce plec, isi aprinde o tigara si o fumeaza linistit. macar de l-ar manca, stiu ca, cand eram mic mai veneau tiganii la usa, si se plangeau ca nau haine, ca leau inundat casele, ca nu au de mancare, si oamenii le dadeau ce aveau, dar ei erau pretentiosi. de fiecare data lasau in scara blocului ce nu le placea, haine sau mancare…aveau si prententi…sunca, nu zacusca!

p.s. a fost al naibii de greu bagaju (daca nu-ti iei examenele tre sa aduci cartile acasa, nu le poti arunca la gunoi )

daca e un loc pe care il frecventez destul de des in cluj acela e libraria Diverta. imi place sa merg si sa-mi pierd vremea pe acolo. sa vad ce a mai aparut nou, sau sa citesc chestii interesante… in special despre dezvoltarea personala, sau carti legate de dragoste, asta pentru ca pot citi doar fragmente si sa raman cu ceva. as citi uneori si romane dar nu am vreme sa stau sa le termin, plus ca ma simt putin aiurea sa stau sa citesc in librarie. o data mi-am luat vreo 4 carti sa ma uit printre ele, iar o vanzatoare m-a intrebat daca vreau sa le cumpar, iar cand i-am raspuns ca nu, mi-a zis ca asta nu-i biblioteca. as vrea sa am o biblioteca mare, cand am chef sa citesc ceva, sa am de unde.

azi am dat peste “dragostea dureaza trei ani”. autorul afirma ca in primul an spui: daca ma parasesti, ma omor. in al doilea an spui: daca ma parasesti, o sa sufar dar o sa-mi treaca, iar in al treilea an spui: daca ma parasesti desfac o sticla de sampanie. Primul an e plin de pasiune, al doilea de tandrete, iar al treilea de plictiseala.
am reusit sa citesc 100 de pagini, ca eram prea obosit dupa ce aseara m-am facut ca invat pentru examen, si azi dimineata m-am facut ca stiu sa-mi trec numele pe foaia de examen. eh… am facut mai mult de atat, ca sa nu dau foaia goala, am inventat o rezolvare pentru prima problema, si pentru ca ne-au capsat foile, si ciorna era la un loc cu foaia de examen, am inceput sa scriu si povestea scufitei rosii. varianta mea. doar ca mam oprit dupa primele 4 randuri, sa nu zica ca imi bat joc de ei, si sa ma tina minte in toamna. imi place cartea, pentru ca scrie putin pe o pagina, e scris mare si cu spatii intre randuri, iar un capitol are maxim 5 pagini. ma mai duc “in vizita” o ora si o termin de citit. mi-a placut subiectul si cum scrie autorul. e un fel de jurnal, despre cum s-a despartit el de nevasta, asta dupa ce ea a aflat ca a inselat-o, si despre cum dragostea dureaza doar 3 ani. atat am aflat pana acum. dupa ce o termin poate updatez articolul.
cu ocazia asta mi-am dat seama ca mi place psihologia. de mic copil imi placeau psihologii din filme, cum se uitau la o persoana si dupa comportament ii spuneau totul despre ea, trecut, prezent, viitor. poate ca mi-am cam gresit cararea cand am dat la poli. nu-mi prea place ce se face aici, asta poate si pentru ca nu stiu nimic din ce se face. eh… sper sa-mi dau seama cat mai repede ce si cum.

primul interviu la care am participiat mi-a fost luat de o blonda. era vorba despre drepturile copiilor, care isi pot da parintii in judecata daca nu-i lasa sa mearga la ce liceu vor ei. mai multe despre aceasta stire aici . nefiind foarte bine informat, am zis ca e o prostie, ca la varsta aia copilul nu stie ce vrea. pe de o parte e o idee buna, poate asa parintii vor fi mai intelegatori, si ii vor da o libertata mai mare copilului. intr-adevar la varsta aia nu prea stii ce vrei, si-ti poti lua tzeapa. dar nici parintii tai nu au de unde sa stie ce ti se potriveste. si e mai bine sa fie vina ta decat a lor. apoi…dupa cum se zicea in articol, copii ar putea sa se foloseasca de aceasta lege, pentru asi pedepsi parintii. eu, sa am parinti care ma sacaie… as alege un liceu total opus de ce vor ei, doar ca sa-i amendeze. pe de alta parte, nu stiu cat va rezolva legea problema asta. daca sunt copii care sunt batuti de parinti si nu spun nimic, cu atat e mai putin probabil sa semnaleze ca parintii nu-i lasa sa mearga la ce scoala vor ei sa mearga. dar nah…statul incearca. ar putea castiga sume bune din amenzi.

am si o poza cu blonda :”>

nu prea pun eu clipuri pe blog, dar merita ascultata melodia pentru subiect…

dupa ce am gasit curajul sa plec la piatra neamt… am plecat
mi-a fost putin frica, clar… insa doar de drum. nu mi-a fost frica de ce voi gasi acolo. pentr ca eram dispus sa aflu daca mi-am gasit comoara sau nu. zicea osho:”Viziunea mea asupra tuturor problemelor este urmatoarea: daca exista ceva, aprofundati acel ceva, intrati adanc in el, pana cand ii veti gasi miezul. Fie veti descoperi atunci o comoara, fie veti constata ca nu exista nimic. In ambele cazuri se poate spune ca v-ati imbogatit cu ceva. Daca ati descoperit o comoara, bogatia este evidenta. Daca nu ati gasit nimic, cel putin nu mai sunteti interesat de ceea ce nu merita.” totusi…acum imi dau seama ca am fost si naiv si ignorant, se puteau intampla multe… bine ca nu s-a intamplat nimic rau
totusi… nu a fost asa usor sa ma hotarasc sa plec. m-am jucat putin… trebuia sa ma intalnesc acolo cu o prietena. si eu nu am reusit sa vorbesc cu ea la telefon..si incepeam sa ma gandesc ca nu voi mai merge(era ori marti ori peste o luna…aka niciodata). dar dupa o bere… am zis ca o voi intreba daca e libera prin sms… si iam trimis..mia raspuns a doua zi. ziua in care aveam examen. am luat examenul. motivul perfect pentru excursie.. acum meritam :>. am luat biletu dupa ce am terminat cu examenul sa fiu sigur ca nu mai dau inapoi…si la 00 am pornit spre gara. deci totul sa petrecut… repede. nu prea am avut timp sa gandesc .

la 1:20 a ajuns trenul in gara si m-am urcat in el cu putina frica…nu stiam daca e sigur ala . apoi a continuat sa-mi fie frica cand am vazut ca se indreapta in directia inversa decat ma asteptam. in vagon am dat peste un tanar de 23 24 de ani si un preot. preotul nea lasat si am ramas cu baiatul care m0a linistit spunandu-mi ca asa are traseu sa se intoarca… si asa am intrat in vorba cu el. era in anul trei la inginierie de drumuri parca…oricum ceva legat de drumuri.mi-a povestit ca lucra la o firma si se tine evidenta la consumul de benzina. si cauta locuri de parcare pentru masinile ce fac drumu… mi s-a parut interesanta meseria lui, era chiar placuta.
a plecat baiatu asta, si a venit unu… de zici ca era hagrid din harry potter . a fost tacut, a stat in banca lui, uneori dormea, iar l-a final chiar m-a impresionat pentru ca mia urat drum bun cand a plecat. pana pe la 4-5 am ramas singur in vagon si am dormit putin… asa cum se putea intr-un vagon , apoi au venit 2 batranici, din sushiava. mi-a placut di ele… mi-au vorbit cu accient moldovieniesc, imi tot ziceam in gand”iubiec moldovienii“. una din batrane avea probleme cu vederea, nu vedea mai mult de juma de metru, si se tot plangea cat ii e de greu ca nu poate sa faca nimic, ca tot tre sa se roage de unul si de altul sa o ajute la treburile casei, dar ca desi ii plateste pe cei care o ajuta, nu intotdeauna acestia isi merita banii. ea si-a luat bilet la clasa 1 dar pentru ca vagonul de la clasa 1 nu era langa ea s-a urcat la a doua si acolo a ramas… ii era greu sa se deplaseze… a avut nevoie de ajutor pana si sa se urce in tren. totusi a avut noroc ca o cunostea pe batrana astalalta si a avut cu cine povesti… si au inceput ele sa povesteasca despre relatii una din ele avea o fata de vreo 30 de ani…iar maicasa o tot sfatuia sa se casatoreasca…ca altfel o sa ajunga ca ea… si nu o sa aibe cine sa-i bata un cui… asa am ajuns sa ma gandesc ce urat poate fi…sa te casatoresti nu din dragoste…ci pentru a nu fi singur, sau pentru a avea o mana de ajutor…totusi povestea fetei s-a termina fericit, ea si-a gasit pan la urma un baiat din strainatate, pe care il stia de mult. au plecat si batranicile miele, si au venit 2 mosi si o baba… baba parca era bolnava, tot tremura, si nu a scos un sunet toata calatoria. un mosh cred ca era cu baba, celalalat mergea sa-si vada nevasta la iasi. a fost operata,si nu au operat-o cum trebuia…si i s-a agravat boala si acuma statea in spital. au inceput batranii sa vorbeasca despre cat de repede trece timpul… despre o prietena a lor ce s-a sinucis, dupa ce i-a murit barbatul desi era o femeie foarte credincioasa..si nu le venea sa creada.(nu s-a sinucis imediat ce a ramas vaduva…), despre cat de multi circulau inainte cu trenul, pe vremea cand se facea armata…nu ca acum, cand erau vagoanele goale. eh…cumva, cumva am ajuns la pascani. aici am mancat cel mai rau hot dog din viata mea. cornul mi s-a parut ca era furat de la scolari…numa alea primite de elevi is asa de rele. iar cremvustiu… parca mancam guma. mi-a parut rau ca l-am luat, nici macar nu m-am saturat. am urcat iar in tren, si am pornit la drum. trenu asta era cu vagoane dealea mari, si era gol…nu am interactionat cu nimeni, am stat vreo 2 ore linistit, apoi am ajuns la bacau. la bacau este gara moderna. e foarte faina. m-am plimbat putin prin oras…cat sa nu ma pierd apoi am venit la gara si am asteptat ultimul tren. intr-un final a ajuns…mult mai repede decat trebuia, dar normal ca a plecat doar la ora stabilita. am intrebat un copilas sa fiu sigur ca ala e trenul si am asteptat. erau o gramada de copii pe tren, cred ca faceau naveta. am nimerit in salon cu un cuplu care povestea despre cat de frumos e piatra neamt…ca e mai frumos decat bacaul.., povesteau despre alegeri..ca actualul primar isi merita locul…ca a facut 3 cantine… (sa aiaba unde manca copii..daca au bani ), ca a luminat orasu… a facut telegondola… bla bla.
intr-un final am ajuns si la piatra neamt. am rasuflat usurat pentru cateva momente. orasul e frumos, si ziua, dar mai ales noaptea… e luminat, si sunt beculete pe toti copacii, si multe cladiri sunt luminiate.

la ora 22:30 m-am intors iar in gara sa vad ce mai este pe acolo…vroiam sa fiu sigur ca nu s-a mutat gara. nu era nimeni interesant asa ca m-am intors in oras si m-am plimbat,,, sa vad ce este pe acolo…insa atat cat sa nu ma pierd nu vroiam sa dau banii pe taxi sa ma aduca inapoi. apoi m-am intors iar in gara. stateam in sala de asteptare si vine un politist sami zica ca sa nu adorm. il intreb de ce, la care imi zice ca poate sa ma fure cineva, si el nu are chef sa umble dupa hot pentru ca eu nu am fost atent, plus ca sala de asteptare nu e hotel. i-am zis ca oricum nu dormeam…nu pot dormi pe scaun. mi-a cerut buletinul, mi-a trecut numele in telefonul lui(poate vrea sami trimita felicitare de craciun) si dupa ce a expediat 2 batrane a plecat. batranele cica erau cersetoare… am mai stat putin singur in sala, incercat sa citesc ceva cursuri… ca le aveam la mine in caz ca ma plictisesc…dar n-a mers am zis ca mai bine ma mai plimb. apoi au venit doi copii. unul de 5-6 ani, iar celalalt de vreo 8-9. amandoi erau in piatra neamt la cersit. plecau la bacau. erau destul de fericiti…dar totusi…la ora 3 4 tu sa fii in gara…la varsta aia. nu pareau deranjati de faptul ca trebuie sa astepte atata trenul, chiar mi0au zis ca ce are?. am stat putin si mam gandit cat de norocos sunt pentru ca nu trebuie sa fac ce fac ei…si am plecat iar sa ma plimb. cand mam intors era un betiv acolo care era dornic sa povesteasca cu cineva. l-a inceput mi-a placut de el… imi plac oamenii care incep sa spuna povesti…dar apoi m-am suparat pe el pt ca incerca sa faca misto de mine… iar eu nu puteam face de el…cu omu beat nu-i bine sa te pui. a inceput sa-mi povesteasca ca era mare bucatar, ca a fost 12 ani in arabia… si ca iubeste o tiganca. si ca a angajato si pe ea, dar nu era respecatata pentru ca era tiganca, desi muncea mai mult si mai bine ca toti ceilalti. si ca a dat-o afara pentru ca nu suporta sa vada ca e neindreptatita. mi-a zis ca vrea sa se casatoreasca cu ea..ca vine o vreme cand trebuie sa te pui la casa ta…singurul lucru care l oprea era ca femeia era pocaita….si cuminte…si nu accepta sa se culce cu el cand vroia). mi-a zis ca era virgina cand a intalnito desi avea 32 de ani…si ca o respcta pentru asta, si ca nu a mai intalnit niciuna ca ea desi a fost cu peste 100 de femei. apoi a inceput sa mi se laude cum a lucrat el prin nush ce restaurante… l-am lasat in pace cand a inceput sa faca misto de mine ca nu stiu preturile la mobila.
la 4:45 a venit trenul si am pornit spre pascani. am nimerit in tren tip sageaga albastra, modern, foarte fain si silentios. langa mine era un mosulet de vreo 90 de ani, care mergea si el tot la cj, si mi-a povestit ca a fost ceva inginer de drumuri. mie-mi era somn, mi se inchideau ochii si el tot voria sa ma tina de povesti. eh… pana la urma am adormit, desi stateam foarte incomod in scaun…era incomod de dormit. a intarziat trenul asa ca nu a mai trebuit sa asteptam la pascani, si am pornit spre cluj. de data asta am fost cu o tipa in vagon care dormea, deci nu ne-am deranjat reciproc. am incercat sa dorm. dormeam cate o juma de ora, si suspinam cand vedeam cat timp s0a scurs..eu ma asteptam sa fi trecut ore. la un moment dat s-a umplut vagonul, nu am mai avut loc sa ma indind, asa ca nu am mai dormit.
cum am ajuns la cluj, a inceput sa ploaie eu am adus ploaia. am avut noroc, pentru a fost vreme buna tot drumul si nu am avut nevoie de umbrela. in cluj deja ma durea la basca…
si dupa toate orele astea nedormite, n-am putut sa dorm pentru ca trebuia sa ma duc la dentist. noroc ca nu m-a mai amanat inca o data ca renuntam definitv la serviciile ei.

eu am ceva cu numerele…tot caut semnificatii . am ajuns la piatra neamt in 6.04. 6+4=10. am facut 1054 km dus intors. 1+5+4=10. si da… a fost o experienta de nota 10. nu cele 33 de ore petrecute pe drum…ci cele 6 ore pe care le-am petrecut cu prietena mea. de data asta 6>33 . si da…am gasit o comoara… desi nu stiu daca e comoara mea

p.s. cand o sa am timp o sa verific daca am greseli…

stateam si ma uitam pe geam, si mi-am amintit ca dupa ce am vazut the bucket list mi-am facut si eu o lista cu ultimele dorinte. si asa am ajuns sa o sun pe o prietena pe care nu o cunosteam si sa-i zic” inainte sa mor vreau sa te cunosc”. [inca mie rusine de cum mam exprimat] am vazut-o…asa ca ma gandeam ca acum nu mai am piedici. si primul lucru care mia venit in minte… a fost hi5-ul. sunt fericit la ora asta, deci nu scriu din tristete, ci doar pentru ca vreau sa subliniez anumite lucruri.
deci mia venit in minte hi5-ul si anume comentariile..la poze sau la scrapbook legate de cei care au murit. cum moare unu, incepe sa-i creaca viewurile si toti se apuca sa dea comenturi”frate ce tare ai fost la viata ta…”, “imi pare rau pt tine…”, “erai un om atat de bun…”, si alte chestii deastea, unele clisee dea dreptul… persoane care nu te stiau incep “sati dea” (cu ghilimele pt ca tu esti mort) comenturi ca ce bun ai fost… cu ce scop…asta habar nam, sau sa-ti zica ca nu “te-au” cunoscut dar ca le pare rau pentru tine…si alte chestii gen… nu are rost sa ma intind. care e scopul? ce beneficii are tipul\tipa dupa moarte pentru ca tu ii maresti numarul de comenturi pe hi5? sau poate pe alte situri de genu… ce vrei sa arati? ca ai tinut la el? atat de tare incat tre sa-i lasi o ultima urare? sau vrei sa vada lumea cat de mult ai tinut tu la el…ca ai un sulfet mare…si alte chestii. vroiam de fapt sa spun ca toate chestiile astea mi se par fara rost. si ca ar trebui sa i spui omului ce simti pentru el cat e in viata. si sa-i oferi ajutorul si tot ce poti cat timp inca mai are nevoie de ele. dupa… degeaba o mai faci.
asadar…dupa ce mor sa nu-mi scrieti in scrapbook. sa nu-mi lasati comenturi la poze sau la profil. sa nu-mi dati fiveuri. sa nu ma laudati la necunoscuti cat de tare am fost. daca simtiti nevoia faceti-o acum. acum am nevoie…dupa… o as fie destui in cer sau in iad sa ma aprecieze. si nu e vorba doar despre mine. ci despre toti pe care ii cunoasteti. “fa ce-ai de facut acum, cat timp mai are rost” zicea un rapper. rusine mie ca nu mai tin minte cine…
am plecat

cred ca la toti ne e frica de schimbare. iar daca nu la toti, cel putin mie. poate pentru ca in primul rand pentru schimbare e nevoie de curaj. apoi pentru ca schimbarea poate sa aduca lucuri bune sau lucruri rele. nu ai de unde sa stii. in clipa prezenta stii sigur. daca e bine sau rau, dar daca alegi sa schimbi ceva, mergi la risc, ai nevoie de ajutor. acum… scriu asta pentru ca am nevoie de curaj. vreau sa-mi inspir curaj. ar fi trebuit sa merg de mult timp la piatra neamt. dar nu am fost pentru ca asta ar fi fost o schimbare… o schimbare de traseu, de oras. inseamna sa parcurg 500 de km necunoscuti. sa schimb trenuri, sa am incredere ca ma voi da jos in statia corecta ca voi urca in trenul corect. ca ma voi descurca intr-un oras destul de mare si necunoscut. si ca voi rezista pana la finalul excursiei. imi aduc aminte cand am ajuns prima data in cj. mi se parea un oras mare. din cauza aglomeratiei. in campia turzii nu vezi tu semafoare, troleibuze si strazi cu 4 sau 6 benzi. tin minte ca o data era sa ma calce autobuzul pentru ca am trecut pe rosu. si tot eu eram ala suparat ca autobuzul nu mi da prioritate. a trecut la 1 metru de mine iar eu il injuram. o data m-am pierdut pe strazile clujului. era 12:30 iar eu nu stiam unde ma aflu, si nici pe unde sa o iau ca sa ajung la camin. eram speriat, de parca eram singur pe marte. acum, nu mi-ar mai fi frica, pentru ca am capatat o anumita incredere, si o capacitate de a ma descurca. acum intreb un taximetrist, si mi zice zona pe unde sunt…si mi fac o idee. atunci habar nu aveam. de asta te sperie schimbarea,,, pentru ca nu te mai poti folosi de cunostiinte ci mai mult de instinct si de spiritul de supravietuire. totusi, e nevoie de multe ori de o schimbare. nu e placut sa faci de n ori acelasi lucru. e rutina. rutina e sigura, dar nu e placuta, nu e plina de viata.

mentalitatea conteaza. mai mult decat multe alte chestii. gandeste-te. vrei sa-ti deschizi o afacere. daca o sa ai succes sau nu depinde doar de tine.depinde daca te gandesti ca sunt destule magazine de acest tip, sau daca te gandesti ca al tau va fi diferit, daca te gandesti ca ceilalti au deja cumparatori fideli, sau daca te gandesti ca le vei da ceea ce isi doresc, daca te vei gandi ca merita riscu, si ca daca nu iasa din prima vei incerca din nou, sau daca ti va fi frica sa incerci. exemplele sunt multe si numi vin acum in minte. doar ca mi s-a aprins beculetul acum. de faza cu mentalitatea si mam gandit ca poti inlocui afacerea si cu alte lucruri. am gasit o carte legata de afaceri. n-am citit-o dar pare interesanta. asadar, puteti sa o descarcati, si sa aruncati o privire. are si un rezumat. oricum daca citit o pagina va dati seama daca va e de folos sau nu. cartea se numeste tata bogat, tata sarac si se poate downloada de aici