ciupy's blog

pentru ca subsemnatul nu s’a straduit indeajuns in anul scolar precedent, nu a primit inca loc in camin, asa ca voi lua o scurta pauza, sper, pana cand imi voi gasi culcus. imi vine sa fac haz de necaz, dar chiar nu e de ras din pacate.

creatia implica multe. a fi creativ nu inseamna neaparat doar a scrie o carte, sau a face un film. poti sa maturi si sa fi plin de creativitate, poti sa mergi si sa fi plin de creativitate, poti sa faci multe…
recent, am incercat sa conving o prietena sa scrie pe un blog, al carui motto era:”fara rusine”. nu am reusit pentru ca se lovea mereu de “nu stiu scrie”, “trebuie sa fie perfect”, “a scrie este o arta” iar eu am zis ca se loveste de aceleasi probleme pe care le au persoanele timide.
cand vrei sa incepi ceva si nu ai experienta te lovesti de aceleasi probleme, indiferent ca e vorba de o relatie sau de un prim articol. vrei sa iasa perfect sau cat mai aproape de perfectiune, dar lucrul asta nu e posibil si nu vei capata experienta daca nu vei incepe sa practici…
decat sa te tot astepti perfectiunea mai bine incepi sa comiti primele greseli. nu te astepta sa iasa perfect, nici nu trebuie. cand vei ajunge perfectiunea te vei intrista, pentru ca mai sus de atat nu vei mai putea urca, asa ca bucurate cand mai este ceva de invatat.
asadar, parerea mea e ca trebuie urmati cativa pasi cand e vorba de creatie.
-intr’adevar lucrurile trebuie gandite, nu poti iesi afara cu gandul ca iti va spune copacul unde sa o inviti pe tanara domnisoare (poate copacul a fost taiat…), dar nu poti nici sa stai o saptamana sa te gandesti… primul pas e sa faci o mica schita, si apoi sa fi pregatit sa improvizezi. e bine sa nu te astepti la prea multe de la primele incercari. primele experiente s’ar putea sa fie ratate, s’ar putea sa fie o pierdere pentru tanara domnisoara, sau pentru proaspatul cititor, dar nu si pentru tine pentru ca vei invata lucruri noi si vei deveni din ce in ce mai bun (teoretic, ca practic nu observ nicio diferenta de la primul post scris si cel de fata,,, inca tot aiurea simt ca scriu).
-al doilea pas ar fi sa te gandesti mai putin si sa te bucuri mai mult. un sut in fund e un pas inainte si un apus aduce alt rasarit. invata din fiecare greseala si bucura’te ca ai facut’o
-alt pas ar fi sa te opresti daca nu’ti place. se poate sa fi gresit. sa nu fie vocatia ta aceea de a scrie. dar atata timp cat ceva iti face placere, continua sa’l faci chiar daca nu iti aduce satisfactie zi de zi…
-fa tot ce faci pentru tine. nu incerca sa impresionezi nici pisica nici crocodilul cu articolul, pentru ca parerile sunt impartite si intotdeauna trebuie sa te multumesti pe tine.
-nu’l asculta pe ciupy, ca nu stie ce zice. ai incredere in tine… iti vei gasi propriul drum, proprii pasi…

as vrea sa’ti spun ca daca vei pupa in fund toata viata ta vei fi fericit. da, s’ar putea sa ai tot ce iti doresti, dar te vei pierde pe tine.
as vrea sa’ti spun ca daca faci doar bine, vei primi doar bine, ca daca vei respecta cele 10 porunci vei avea un loc asigurat in rai, dar poate ca si acolo exista coruptie.
as vrea sa’ti spun ca daca inveti foarte bine, vei avea un loc de munca bine platit, din care iti vei putea intretine familia si care iti va permite sa mergi de doua ori pe an in hawai.
as vrea sa’ti spun ca daca nu iti vei asuma riscuri, nu vei pierde niciodata nimic si ca daca vei risca vei castiga intotdeauna.
as vrea sa’ti spun ca viata e mai roz ca blana panterei si ca dintr’o singura bataie de palme totul se va rezolva.
as vrea sa’ti dau cele 101 reguli pentru o viata fara griji. totul la un pret special, iar daca vei suna in urmatorele 10 minute primesti si o coperta cadou.
dar si mai mult as vrea sa te trezesti. viata nu are reguli scrise sau nescrise. viata e ilogica, fara sens. asta nu inseamna ca e buna, sau rea. inseamna ca esti responsabil pentru actiunile tale, esti responsabil pentru ce ti se intampla. daca esti lovit, poti sa astepti ca mos nicolae sa vina sa’ti linga ranile sau te poti bandaja si merge mai departe. inceteaza sa mai dai vina pe altii, inceteaza sa mai astepti sa pice din cer. inceteaza sa fi un robot. incepe sa afli cine esti.

dupa doua zile de batut din usa in usa in incercarea de a face sondaje de opinie am invatat multe lucruri sau asa imi place sa cred. acestea ar fi urmatoarele:
-nu e placut sa fi refuzat. cu toate astea in 1% din cazuri se intampla ca refuzul sa’ti ofere placere. ramai cu impresia ca daca nu ai fi fost refuzat ai fi fost mai sarac.
-oamenii pot fi impartiti in oameni calzi, pe care chiar daca nu i’ai mai vazut in viata ta ii poti considera prieteni si ramai oarecum intristat ca nu o sa’i mai vezi probabil niciodata si oameni reci care nu’ti inspira decat dezgust.
-nimic nu e personal. daca omul se poarta urat sau frumos cu tine, e pentru ca asa se simte el. normal, nu poti oferi decat ceea ce ai.
-oamenii se plang ca toate merg prost, dar habar nu au ce vor. daca ii intrebi ce isi doresc, ca sa scape o sa’ti spuna ca o viata buna. Dar ce implica o viata buna?? e o intrebare personala la care fiecare are alt raspuns. Le pui o intrebare simpla: ce ti’ar face viata mai buna? iar ei iti vor raspunde: nu stiu!,daca sunt foarte sinceri… daca nu or sa’ti bage duma cu “atatea lucruri, doar ca sunt atat de multe si nu stiu cu care sa incep”. pe primele trei chiar aveam timp sa le ascult!
-nu e usor sa muncesti. chiar daca de la distanta asa pare. e obositor, te consuma fizic si psihic, orice ai face, dar esti nevoit sa munesti, pentru ca nu poti astepta sa’ti pice din cer. de fapt poti, dar singurul lucru care s’ar putea sa’ti pice e o grinda putrezita care nu a fost schimbata la timp.
-din pacate multi pleaca din tara in cautarea unei vieti mai bune. daca o gasesc sau nu, doar ei stiu, cert e ca raman in spate oameni care or sa le duca dorul. muncesti o viata ca sa’ti vezi la batranete cum iti pleaca copii in alta tara, pentru ca tara pentru care ai muncit nu e in stare sa ofere conditii propice pentru ei.
-o data cu inaintarea in varsta se schimba si natura dorintelor tale. daca cei tineri doresc sa fie asfaltata strada, sa fie udate florile si sa fie salvate pisicile din pomi cei batrani isi doresc doar sanatate. unii vor sa le creasca pensia, altii nici atat, pentru ca nu mai au nevoie de haine sau de alte accesorii, din casa iesind o data pe zi, probabil sa vada daca au ceva nou in posta.
-oamenilor le e frica. se vrea egalitate, dar inca se face distinctie intre fete si baieti. nu e vina lor, statistic vorbind, barbatii sunt mai periculosi ca femeile.
-neatentia costa, se intampla sa castigi, dar sa si pierzi, ideea e sa inveti sa treci peste (am pierdut 5 roni )

atat pentru astazi. ce’i prea mult strica

mă uitam azi la house. mi’a placut urmatoarea intamplare. vine o bătranică de 80 de ani la control pentru o durere vaginală. se doveste că era provocată pentru că făcea “huţa-huţa” cu un moş de 73 de ani care lua pastile albastre (viagra). partea ciudata era ca ei nu ii facea placere, o durea cand practica acest sport extrem, dar ii plăcea să petreacă timpul cu el si de frică să nu i’l fure baba de vizavi, care “s’a facut roşie la par”, nu i’a zis nimic şi i’a cerut doctorului sa’i dea moşului alte pastile, care să diminueze “efectul”. vine moşu la spital, că’l trimite baba dupa medicamente, şi ce credeţi că ii spune doctorului? ca nu ştie cat o sa mai reziste sa faca “huţa-huţa” pentru că are “crosa” făcuta praf, dar ca nu poate sa inceteze să o folosească pentru că ramona(baba) “are un apetit…” şi nu vrea să o piardă.
ce putem invaţa de aici? că si dupa 70 de ani incă se mai poate face “huţa-huţa”! (totuşi nu pierdeţi timpul cât sunteţi tineri ). dar mai invaţăm şi că ne minţim prea des unii pe alţii. din frică. cum putem invinge frica? osho zice că iubind mai mult, pentru că frica e doar absenţa iubirii.
“unde dragoste nu e… apare frica!” (asta eu am inventat’o )

daca as fi intrebat de ce scriu, as raspunde scurt: “pentru ca vreau, pentru ca pot!”. am dat intr’o zi peste un blog in care autorul avea niste reguli foarte stricte pentru cei care vroiau sa faca schimb de link-uri cu el. zicea el, trebuie sa scri minim un post pe zi, ca sa ramai la mine in blogroll… da mi se pare foarte logic. as fi vrut ca in weekend sa ma duc la bunici, dar cum ei nu au net, n’o sa ma mai duc, doar nu as vrea ca sa fiu scos din blogroll asta ar dauna palmaresului meu. ce vor spune copii mei cand vor afla o asemnea veste? ma vor mai putea privi vreodata in ochi?
e aiurea sa pui conditii cuiva sa scrie mai ales cand o face din placere, o face pentru ca asa simte. nu e ceva programat. da, se poate sa scri zilnic, dar se poate sa nu ai chef sa scri cu saptamanile. cand vine vorba de un blog, apreciz calitatea, nu cantitatea. prefer un post pe saptamana din care sa raman cu ceva, decat 10 pe zi din care sa raman cu impresia “mai bine mergeam sa ma pis”

stii povestea aia cand el, deprimat vrea sa’si ia viata si din senin apare ea, care are aripioare(dealea picante de la kfc) si ii salveaza viata…
asa e si cu serialele, cand nu te astepti apare cate un serial bun, care daca are multe episoade te tine ore bune cu ochii monitor. asa mi s’a intamplat acum. e vorba de serialul House MD. in rolul princepal e un doctor arogant, un geniu al medicinei, a carui misiune e sa puna diagnosticul in cazurile speciale, cand nici un alt doctor nu poate. la inceput anchetau in fiecare episod cate un caz, ceea ce fac si acum, dar povestea devine mai interesanta, incepe sa aibe continuitate de la un episod la altul. si asa spui: mananc mai tarziu, doar pentru a vedea daca ea il paraseste sau nu. iti pregatesti batista si pornesti urmatorul episod. nu’ti mai pasa ca afara e frig si ploua, si ca mai este doar o saptamana pana incepe facultatea. nu! tu traiesti clipa si savurezi fiecare gluma pe care house o scoate.
si daca ai noroc, nu vei desigila batistele, pentru ca ea se intoarce cu conditia ca el sa o scoata la o cina… romantica desigur.
si uite asa, episod cu episod iti spui cate o mica minciuna care sa te ajute sa continui cu vizionarea pentru ca nu ai putea dormi inainte sa sti daca va fi doar o cina, sau vor fi mai multe…
scri un post despre serial, si te pui la loc in pat ca sa termini prima serie…

imi place un vers: “apar pisde care’mi spun: mi’ai placut, dar te’ai schimbat”. pai si ce era sa fac? sa vin la intalnire in pijama? nu ca nu mi’ar placea, dar am doar una, si nu vreau sa se murdareasca lenjeria de pat(am primit’o cadou de la bunica si am promis ca o voi pastra curata, pana cand petele ne vor desparti).
si totusi… nu mi se potriveste in intregime versul. a fost doar una. dar nu asta e ideea principala, ci ca NU m’am schimbat. oamenii actioneaza in functie de situatie. intr’un fel te vei comporta cand vei primi o palma si in altul cand vei primi un pupic. asta una la mana. apoi de fapt “tu”, abia acum ai deschis ochii. ai pus pe mine multe etichete, multe false. te’ai asteptat ca eu sa fiu ceea ce vroiai sa fiu, ai vrut ca eu sa fiu ceea ce vroiai sa fiu, dar eu nu pot fi altul decat sunt.
marea greseala a oamenilor e ca isi doresc un caine, dar nu isi permit. nu vor sa mai astepte, asa ca isi cumpara o pisica care e la reducere si incearca sa o faca sa latre. dupa ce pisica ii trage un ghemotoc in freza si ii lasa 3 dungi intre ochi brusc realizeaza ca pisica… e pisica!
“pai bine mai pisi… ce’ai patit… ieri latrai asa frumos…”, “ieri imi era foame si faceam karaoke, imbinam utilul cu placutul. azi am stomacu plin si nici un chef sa cant. deschide’ti ochii, ca altfel ramai fara ei”.
da, uneori oamenii se mai si schimba. dar schimbarea asta e ceva natural, ceva care ar trebui sa fie inteles. ziua e rege soarele, noaptea regina luna… cand primesti o floare zambesti, cand primesti una’n gura zambesti (sa vezi cati dinti ai lipsa). dar schimbarea de care vorbeam eu mai sus, e altceva. nu e schimbare, e inlaturare. ti’a fost pusa o masca, fortat, pe care poate pentru o perioada ti’a facut placere sa o porti, dar in timp, a inceput sa’ti provoace iritatii… si ai dat’o jos. esti acelasi care erai inainte sa fi mascat.
concluzia? ca la ora 12:11 e cam greu sa vezi stirile de la ora 5. iar asta te face sa’ti pui intrebarea: cel din fata mea s’a schimbat? sau eu am vrut sa’l vad altfel?
daca esti strut si iti bagi capul in pamant leu nu va disparea… nu cu burta goala

sper ca nu m’am grabit cu mutarea asta. aceasta nu e versiunea finala a blogului, e doar o versiunea beta, pentru ca va mai suferi modificari. m’am gandit la o comparatie pentru a vedea mai bine lucrurile.
gandeste’te ca esti proaspat casatorit si ai strans destui bani incat sa’ti cumperi o casuta, doar ca aceasta inca nu este gata. personal prefer sa ma mut in noua casuta, chiar daca are doar un pat(fie el si simplu ), o masa, 2 scaune si un televizor ce prinde tvr, decat sa mai suport gura soacrei. vreau si eu sa pot lipi un poster cu parazitii pe perete, sa strig in gura mare:”sunt casatoriiiiiiit, mai am doar cateva zile de traittttttt”, sa pot sa umblu dezbracat prin casa (cand nu e sotia prin preaja ca vreau sa pastrez aparentele ), sa pot sa fac miezuri pe jos si sa’mi chem oricand am chef un amic la mine. era frumos si la soacra cand nu ii vedeam freza de dimineata sau zambetul acela incantator (unu da, unu ba) dar am si eu unele nevoi… de a fi doar doi.
asadar, primul pas e cel mai greu de facut. pe urma ne vom lua covoare (nu e placut sa patezi linoleul cu dulceata), un pat dublu (in speranta ca se dubleaza si placerea), un dulap, sau mai bine trei, ca sa am si eu unde sa’mi pun hainele, televizorul il vindem si ne luam calculator (asta daca reusim sa ne punem de acort in privinta orelor in care il vom folosi), o floricica in mijlocul casei care sa ne ofere oxigen, iar apoi… mai vedem…
important e ca suntem la casa noastra, chiar daca n’avem geamuri la fereastra!

ma uitam azi la un episod din House, in care era vorba de incredere. o tipa era pe moarte si nu se stia ce boala are, aveau de ales intre 2 tratamente, amandoua mortale in caz ca era cel gresit. unul din ele se aplica in caz ca avea o boala din africa. era era casatorita, si nici unul din soti nu fusese in africa. a ramas varianta ca unul din ei a inselat. fiecare a zis ca nu. ideea era simpla… daca minteau, ea murea. nimeni nu a recunoscut nimic. sotul a fost pus in situatia sa’si bage mana in foc pentru nevasta sa, in caz contrat ea urma sa moara. dar nu a putut garanta 100%, cel mult 99,9(9)%, asa ca dupa ce primul tratament a dat gres, i’a fost administrat cel de’al doilea, pentru boala din africa. nu mica i’a fost surpriza cand aceasta s’a facut bine. a parasit’o, dar astea’s deja detalii.
ideea era urmatoare: exista cineva in care sa ai incredere absoluta? sa poti sa’i spui orice fara sa’ti fie frica ca o sa te judece, si sa stii ca o sa inteleaga si o sa te sprijine orice ar fi? sa poti sa’ti bagi mana in foc pentru el\ea?. eu cred ca nu. nu am intalnit pe nimeni in care sa am incredere… si nici nu am vazut la altii aceasta incredere. majoritatea sunt niste prefacuti. ti se face scarba cand ii vezi cum isi schimba masca. uneori mint pe fata. iar cand zic asta ma gandesec in primul rand la lupta pentru putere, dar nu numai. adevarul e mai greu de suportat decat minciuna… si totusi.. mai exista sinceritate?

morala? folositi prezervativul, ca nu se stie niciodata!