azi a venit domn’ parinte sa ne sfinteasca camera. s’a intamplat pe la ora 9 jumate asa ca am glumit putin pe seama asta. cateva ore mai tarziu, ma pregatesc sa mananc. specialitatea zilei: pateu. cand l’am cumparat nu am observat ca nu are cheita… si era sa rabd foame pentru ca nu l’am putut deschide
. a trebuit sa ma chinui serios, ca sa reusesc sa’l dechid si sa mananc intr’un final.
poate ca exista karma…
p.s. mai am doua ce tre desfacute
buna seara, va uitati pe pro tv, iar in caz ca nu a’ti recunoscut personajul gazda dumneavoastra din aceasta seara va fi ciupy, zis si mosh apollo (asa isi zice el cu gandu’ de a agata multe puicute tinere pe care le atrage barba, si evident buzunaru plin. nu e cazul aici, pentru ca prin buzunarele subsemnatului bate vantu, asta pentru ca testeaza un ventilator de buzunar, nu din alte motive). asadar cele mai importante stiri ale zilei sunt:
-de cateva zile nu mai am acces la net. doar la netu din bilblioteca care merge ca netu gratuit. aproape deloc! asta pentru ca sunt virusate.
-am reusit sa ma inscriu la biblioteca judeteana. a fost ceva promotie, inscriere gratuita, permis valabil 5 ani. m’am bucurat pentru ca am vazut o gramada de carti pe care de mult vroiam sa le citesc, doar ca nu’mi permiteam sa le cumpar iar sa le citesc la diverta, pentru ca acolo le’am vazut, nu era prea comod.
-2 zile a trebuit sa umblu tot cu mainile in buzunar, ca sa nu’mi cada pantalonii de pe mine. asta pentru ca mi’am zis ca merge si fara, doar ca am mai slabit de cand i’am purtat ultima data.
-am ratat o etapa din concursul SuperBlog2008 si s’ar putea sa o ratez pe a doua. azi e ultima zi cand trebuie scris un articol si nu stiu daca reusesc sa’l public.
-am realizat ca sunt ca o minge de tenis. ma las plimbat din stanga in dreapta.. si a inceput sa nu’mi mai placa.
-ma roade sa anunt si eu unele evenimente de care sa nu ma tin, cum e la moda. as zice ca in weekend apare primul basm, dintr’o serie al carui nume nu e stabilit, in exclusivitate pe NinoNino.
-urmeaza vremea. sa speram ca o sa fie cer senin ca nu am umbrela.
e foarte tare albumul lui maximilian. cei interesati il pot comanda de aici.
piesa asta e pe repeat, am ascultat’o de peste 30 de ori. auditie placuta!
inevitabil cu totii avem nevoie de un psiholog. cu sau fara ghilimele. pentru unii, in special cei inaintati in varsta el este alcoolul. sticlei pline ii poti spune orice, pana cand se goleste, apoi iei alta si o iei de la capat, pana termini tot ce ai de spus. altii isi fac jurnale secrete, unde, fara teama de a fi priviti varsa tot veninul pe care il au in ei. sau mierea de albine. uneori nu mai conteaza daca ce simtit e bun sau rau, tot n’ai cui sa spui. altii spun asta peretilor, in timp daramandui. altii, mai norocosi, si’au gasit un copacel dispus sa stea de vorba. unii, cu bani merg la un psiholog adevarat, cu diploma, dar fiecare din noi, are nevoie de un “personaj” cu care sa poarte un dialog.
sa ti totul in tine nu’i bine. sa spui totul nu’i bine.. limita e cerul sau poate misterul. care trebuie acceptat. cine reuseste sa’si gaseasca mai multi “psihologi” de treaba castiga un avantaj enorm in lupta. lupta cu cine? habar n’am.. dar tot timpul e vorba de o lupta, chiar daca e mascata de alt nume: sa cureti cartofii, sa faci temele, sa o suni pe tipa ce si’a uitat numarul pe un servetel, sa spui profului ca e idiot, sa faci un cadou sau sa te nasti din nou.
intrebarea e: cu cine poti fi sincer? in cine ai incredere? cu cine ai fugi spre cer fara sa’ti pese de cadere?
lucrurile mici le observam prea rar, si si mai rar le dam importanta, chiar daca sunt mai importante decat cele mari. azi a fost o zi frumoasa:
pentru ca am vazut’o pe blonda aia mica si sexi si chiar daca privind’o nu’mi apare in minte cuvantul “compatibilitate”, de fiecare data cand o vad raman cu un zambet pe mecla.
-pentru ca venind de la supermarket cu plasele pline, pe autobuz o tipa a vrut sa’mi cedeze locul. pe langa faptul ca m’a facut sa ma simt bine, mi’am dat seama ca bunatatea face multe…
-pentru ca atunci cand schimbam autobuzul un tanar m’a intrebat daca vreau biletul pentru ca el cobora. l’am refuzat pentru ca aveam abonament, dar gestul lui a fost dragut si m’a lasat iarasi placut impresionat.
-pentru ca am fost la sedinta la psd si nu s’a facut politica si chiar daca pentru cateva momente m’am simtit mai rau ca intr’o afumatoare, la final a fost bine si nu mi’a parut rau ca am mers.
-pentru ca am reusit sa invat cateva chestii pe care sper sa le tin minte si pentru ca am scris inca un post.
in viata e vorba de lupte. lupta binelui contra raului, optimismului contra pesimismului, curajului contra lasitatii. trebuie sa’ti alegi o parte din timp, asta daca vrei ca la sfarsit sa fi castigator.
cei din jur te influenteaza. trebuie sa alegi din timp pe cine vrei sa ai langa tine, pentru ca mai tarziu, s’ar pute sa fie prea tarziu ca sa mai schimbi ceva.
concret: vroiam sa fac o afacere cu niste monitoare. am vorbit cu un prieten si am facut amandoi un plan de afaceri fiind foarte optimisti. apoi, le’am adus la cunostinta planul si parintilor care au inceput sa’mi arate partea negativa. in ambele cazuri am intrat in starea “discutiei”. in primul am fost optimist, in al doilea pesimist. e ciudat cum “nu-i nici macar un pas in viata de la extaz la agonie”, de aceea trebuie sa fi atent cui ii dai voie sa jongleze cu credintele tale. nu e cazul in exemplul de fata, dar o idee de milioane poate fi ingropata foarte usor daca ajunge in “mainile” cui nu trebuie iar asta pentru ca in general oamenii cauta aprobare. ar trebui sa avem in primul rand incredere in noi, dar de cele mai multe ori cautam sprijin in ceilalti. adevarul e ca unde’s doi puterea creste, dar daca nu gasesti pe nimeni care sa te sprijine nu inseamna neaparat ca nu ai dreptate.
am gasit cartea asta la diverta. imi amintesc ca am mai citit din ea o data, dar nu mai retin nimic din ce am citit. am nimerit chiar la o pagina unde osho spunea o poveste des intalnita in viata de zi cu zi. pe scurt, el, ii spune ca e cea mai frumoasa din lume (evindet o minte ca doar nu a cunoscut toate femeile din lume) se mai adauga in ecuatie o sticla de vin si rezulta o noapte furtunoasa. dimineata la amandoi le e rusine de ce au facut. el se face ca citeste ziarul, ea ca face ceaiul…
bun.. n’o sa incerc sa’i fac reclama la carte, ca s’ar putea ca dupaia sa nu o mai citeasca nimeni. pentru cei din cluj cartea se gaseste la bilbioteca lucian blaga si la libraria diverta(puteti si doar sa o cititi fara sa o cuparati) si s’ar putea sa o mai gasiti si in alta parte aici am si verificat. dupa cum spune si titlul osho vorbeste despre iubire, libertate si solitudine, in general despre viata de cuplu si ce implica ea. o carte care merita citita daca vrei sa afli mai multe despre iubire. daca sti destule nu e pentru tine!
urmeaza sa o recitesc si eu…
de curand am semnat si eu sa intru intr’un anumit partid. am fost la vreo doua sedinte din care nu am ramas cu mare lucru. ce e fain e ca la fiecare sedinta este suc si cate ceva de rontait. totusi cu toate ca se face mult bla bla si pe langa faptul ca mi’am potolit setea si foamea, am invatat ceva. chiar daca ma asteptam la mai multe, este timp. ceea ce am invatat e urmatorul lucru. ca oricine poate latra, dar nu oricine poate musca. metaforic vorbind desigur.
am fost si sa fac sondaje si am vazut parerea celorlalti despre politica… zici politica si omu iti inchide usa’n nas, noroc ca nu se pun capete de bovine si pe usile de la intrare ca ar trebui sa suni la 112 inainte de a bate la usa. acu, pe de’o parte lumea are dreptate. dupa ce lucri 30 de ani si lucri pe bune, din greu, nu iti convine sa primesti o pensie de mizerie, in timp ce altul care doarme pe scaunele statului (la propriu), cand se trezeste bea suc, mananca salatini si mai stiu eu de ce alte lucruri beneficiaza, sa ia o pensie sau un salar pe luna, pe care tu nu l’ai lua intr’un an.
iar ma intind.. ideea era ca e usor sa critici si mai greu sa faci. daca ai vreo nemultumire fi pregatit sa vi cu o solutie, daca nu taci sau transmite’o prietenului tau imaginar. o sa revin pe tema asta…
de cate ori o poti lua de la 0? sau o poti lua? in viata asta?
mi’ar placea… ca in fiecare zi sa o pot lua de la inceput. sau nu? nu mi’ar placea sa’mi spal papucii in fiecare zi, prefer sa fie curatati de ziua de dinainte, dar parca mi’ar placea sa sparg de cate ori am chef televizoru si cand ma intorc acasa sa fie nou nout. sau sa sar peste toate cele 15 trepte pe care le are un etaj, sa’mi rup picioru si cand sa ma trezesc sa fie totul in regula. sau sa pot sa’i spun profului de dispozitive electrice cat de bou e si cat de nepotrivit este pentru meseria de profesor fara sa repet examenul la nesfarsit, sau profului de bazele electrotehnicii sa se duca in europa unde e atat de dorit, sau sa pot sa’i spun vecinei ca o iubesc fara sa’mi fie frica ca o sa ma ia in serios, sau ca maine chiar ma voi indragosti de ea si ea nu ma va mai lua in serios, sau …
si poate ca totul se rezuma la traieste clipa. chestie care nu se invata in cei sapte ani de acasa. si nu, nu incerc sa dau vina pe nimeni.
imi plac povestile nemuritoare. alea din cartile cu aceleasi nume. le citeam cand eram mic si imi placeau pentru ca… se terminau. asa se termina toate povestile din viata de zi cu zi. o fi bine, o fi rau? inca stau si ma intreb de ce mai cumpar unele chestii, de ce ma atasez de altele? zilele trecute in drum spre facultate am observat la un chios: “top 500 miliardari”. am mers mai departe, dar la urmatorul chiosc am inceput sa’mi zic: tre sa o cumpar. ma interesa sa aflu si eu cine sunt oamenii cu bani din tara, dar si cum au ajuns acolo. imi place sa aflu lucruri noi, mai ales chestii inventive. m’am uitat la pret, nu mi s’a parut scumpa, avand in vedere ca era mai groasa decat biblia, dar nici chiar atat de ieftina sa arunc banii. asta pentru ca stiam ca din clipa in care o sa o cumpar o sa mi se diminueze interesul fata de ea. ceea ce s’a si intamplat din diverse motive, dar pana sa o cumpar tot la ea imi statea capul. am luat’o pentru ca vroiam sa pot fi atent la cursuri, am citit cateva pagini pe tren, in drum spre casa, iar acum ea sade frumusel in dulap. la fel ca ultiele 3 carti scrise de osho care au aparut acum 2 luni si pe care tineam cu tot dinadinsul sa le am. nu le’am citit nici pe alea.. din nou multe motive.. motive se gasesc tot timpu.. in special pentru a nu face unele chestii… de prea putine ori pentru a face lucruri bune.
si ma intrebam, probabil a doua oara, nu mai tin minte ce am scris mai sus, de ce facem unele lucruri daca stim ca se vor termina. stiam ca dupa ce’mi voi lua cartea nu voi mai fi atat de interesat de ea. speram sa nu fie asa, dar din pacate am avut dreptate. ce face ca povestile sa se termine?
“tot ce’i interzis e palpitant” ziceau niste reparasi. tot ce nu poti atinge ti se pare interesant. si dupa ce poti atinge, ti se rupe.. de ce?
dragostea e nemuritoare? si ma opresc aici ca am uitat ce am inceput