ciupy's blog

ziua incepe de la 5 si se termina la 22. pentru unii.. mai norocosi. altii trebuie sa mai stea pana pe la 2 ca sa trimita rezultatele la centru.
sa vedem cum a inceput totul. era bezna, visam fluturasi ucigasi cand aud o melodie enervanta. tresar, caut telefonul, dau “amanare” si ma pun la loc in pat. inca doua manevre de’astea, cateva “trezeste’te daca nu vrei sa rabzi azi foame” si m’am trezit. mi’am facut sandwichuri si am pornit la drum. frumos noaptea prin cluj, mai ales acum ca au pornit toate beculetele. am ajuns pe la 6 jumate cu colega la sectia de votare, si spre surprinderea mea era plina sala. erau 8 persoane + 2 jandarmi. ne prezentam, si apoi asteptam.. sa vina lumea la vot. lumea nu a prea venit la vot, din 431 de oameni care aveau dreptul sa voteze, au venit 109, aproximativ 25%. dar, exceptand faptul ca au fost momente in care ne’am plictisit, a fost frumos. mi’au placut cei din comisie dar si cei care stateau in scoala in care se vota. s’au purtat cu noi ca si cand am fi fost de’ai lor, ca si cand am fi fost copii lor si nu niste straini pe care nu i’au mai vazut si pe care aprope sigur nu o sa’i mai vada.
ce am observat:
- doar batranii voteaza. din cele 100 de persone care au votat peste 90 au avut peste 40 de ani. cele mai multe chiar peste 55. cea mai batrana tanti avea 87 de ani.
- oamenii de la sat sunt mai prietenosi decat cei de la oras. mult mai prietenosi!
- ca daca vrei poti.
- ca desi par fara rost unele discutii, au in ele mai multa esenta decat ar putea avea discutiile cu rost.
- ca daca o persoana are incredere in tine, incepi sa ai si tu…
- ca m’am purtat stupid, dar mi’a placut. a fost relaxant.

ma uit la oglinda si imi spune ca nu ar trebui sa ma simt atat de bine. dar e 30 nov… cui ii pasa?
oamenii’s speriati, cine ii poate invinui? oamenii nu au venit la vot, cine ii poate invinui? ciupy nebun, cine il poate salva?

din pacate, ideile preconcepute exista. zic din pacate pentru ca ele nu sunt deloc de ajutor. pentru ca prima impresie e deseori gresita. si pentru ca deseori nu mai oferi o a doua sansa. dupa ce ai catalogat ceva, eticheta ramane, chiar daca interiorul se schimba. sau decorul. laptele ramane lapte doar daca e tinut la rece. daca il tii la cald … e in cel mai bun caz, lapte acru. si atunci la ce te mai ajuta eticheta?
pun si eu etichete si trebuie sa recunosc, imi place senzatia pe care o am cand realizez cat de mult m’am putut insela. poate doar din prisma faptului ca realizez ca nu le stiu pe toate, si ca inca mai este ceva care trebuie descoperit.
vroiam sa scriu mai multe dar m’am pierdut pe drum. ma gasesc eu alta data si o sa fac harta. pana atunci vreau doar sa’mi aduc la cunostiinta ca si blogul asta a avut idei preconcepute. si ca o sa incerc sa renunt la ele. nu o sa’l mai bag in nicio categorie. e personal. iar articolele sunt despre.. viata unui spiridus care l’a parasit pe mos craciun pe motiv ca desi muncea tot anul, de craciun nu primea decat o sanie pe care sa o umple ochi cu cadouri. am vrut sa am unele reguli. sa nu fie haos. dar.. nu cred ca m’ar ajuta prea mult. am vrut ca lumea sa stie pentru ce se intoarce sa citeasca. acum nu mai vreau sa stie. sa’si asume un risc si mai mare. uneori o sa merite, alteori nu, dar eu nu mai sunt dispus sa’mi asum responsabilitatea de a multumi pe cineva.

p.s. 1 am descoperit ca, cantatul ajuta. am cantat toata ziua, in pauzele de la house. sper sa termin azi seria 4. ma cam doar gatul, dar merita.. chiar merita. mi’ar placea sa am studio. nu poti canta cand sunt si colegii prin preajma, or sa devina invidiosi
p.s. 2 maine o sa fiu plecat toata ziua sa fac sondaje celor care or sa mearga la vot, sa vad cu cine au votat. n’o sa pot vota. am citit azi parerea lui osho despre politica care zice ca ar trebui sa fie alesi cei de dinainte, iar asta pentru ca ei deja si’au facut plinul.. iar daca nu si l’au facut il vor face in curand pentru ca toate au o limita de saturatie. nu acelasi lucru se poate spune si despre cei care nu au fost la putere…
p.s. 3 am vazut un afis cu un concert iris. era scris pe juma de afis iris, dar nu era pus si pretu. ma intreb de ce.. mie imi place sa stiu. nu’mi plac surprizele de genul asta.. poate s’au gandit ca cine vrea sa vina o sa vina si daca e gratis si daca e 50 de ron.. DAR parerea mea e ca trebuie puse toate detaliile pe un afis. nu scrii mare titlul si dupaia lasi o mie de numere de contact.. ca sa ce? sa’mi consum eu minutele?. in 4 decembrie se tine o conferinta despre intelepciune si compasiune. e ceva legat de budism. am trimis mail pe adresa mentionata de cateva zile pentru a afla cat costa si n’am primit raspuns. daca nu uit o sa trec pe la cinema victoria, ca acolo se tine sa aflu detalii, dar NU ASA SE FACE!

in ultimul episod din serie, doctorul House, personajul principal care da numele serialului, de specialitate diagnostician, ramane singur, toata echipa parasindu’l din varii motive. isi da seama ca ii este greu sa realizeze singur un diagnostic pentru ca e greu sa te gandesti singur la toate solutiile posibile si de cele mai multe ori are revelatii cand se contrazice cu cinva, sau pur si simplu vorbeste despre ceva total diferit decat medicina.

am aflat recent ca site’ul moden.info a fost vandut pe o suma de aproximativ 30 000 euro. ii spuneam la un coleg, sa incercam sa facem si noi un proiect, iar dupa un an, sa scoatem si noi bani. doar ca.. el stia mai multe decat mine. am uitat sa pun in ecuatie faptul ca au lucrat in echipa. au fost sa zicem in jur de 5. asta inseamna ca la unul i’a revenit 6000 de euro. daca stai sa calculezi au castigat 500 de euro pe luna. pentru mine e mult si atat, dar la inceput credeam ca e vorba de 30 000 euro. si apoi au aparut discutiile despre cat trebuie sa lucri. eu ii ziceam ca e hobby, el zicea ca trebuie sa lucri destul de mult, sa promovezi. si avea dreptate. am vazut ca au lansat multe clipuri pe site in exclusivitate si multi artisti comentau zilnic. pentru a atrage artistii de partea ta trebuie munca, poate chiar si bani. bine.. povestea nu se rezuma doar la cei 30000 care au costat site’ul ci si la banii castigati lunar din publicitate care nu au fost adusi in discutie.

ideea era ca sunt importante dezbaterile si conflictele si nu trebuie evitate. de ceva vreme ma tot gandesc ce afacere ar putea merge, parca ar fi mai simpla pe internet (am primit de la un tip vreo 80 de mailuri prin care explica el una alta, cu scopul de a’si face reclama la cartea lui, dar mi’e cam lene sa le citesc) dar nu gasesc pe nimeni care sa se contrazica intr’un sens pozitiv cu mine. gasesc doar sceptici si n’am nevoie de ei. mi’a placut o idee citita pe undeva si anume ca in scoala inveti toate motivele pentru care o afacere nu merge, cand de fapt ar trebui sa inveti motivele pentru care o afacere poate functiona.

imi place la fel de mult si sa fiu contrazis cu argumente si sa contrazic. ambele se intampla destul de rar. in general doar ne contrazicem reciproc fara sa putem spune lucrurilor pe nume. pentru ca de multe ori nici noi nu stim cum functioneaza lucrurile sau de ce, doar ca functioneaza. unepri ajunge doar atat, alteori nu.

-aseara am fost cobai. un prieten si’a testat talentul de frizer pe mine. nu a rezultat chiar un dezastru daca treci cu vederea ca mi’e mai scurt parul decat barba

-mi’am pus ceasu sa sune la 7 juma ca sa pot ajunge la a doua ora de curs. cu toate astea m’am urcat in autobuz doar la 8:45 si… am ajuns! minune… sau a fost colegul care a intrat cu tupeu desi era 9:05? :”>

-la semafor, intervine in discutia dintre mine si un coleg o batranica. era profesoara… a predat cel putin 9 materii in tinerete. am aflat asta pentru ca nu se mai putea dezlipi de mine. concluzia? sunt iubit de batrane! daca era cu 50 de ani mai tanara…8->

-azi a fost tresure hunt. marele concurs… pentru care mi’am racit gura 2 saptamani. a venit doar o echipa. a castigat un premiu de consolare… cam mare ce’i drept. mna, nu a fost vina lor, nici a noastra… pacat totusi ca nu vine lumea la evenimente.

- am inceput tratementul cu lamai. sunt acre!

aseara a fost rau de tot. nu m’am putut uita linistit la film pentru din cauza pozitiei tot tuseam. cu toate astea am rezista eroic la doua episoade din house apoi toata seara m’am chinuit sa adorm. azi mi’am cumparat lamai si portocale, pentru ca am auzit ca ar fi bune la raceala si am trecut pe ceai. si m’am gandit cum inainte de a fi racit nu ma induram sa’mi cumpar portocale.. iar acum cand e prea tarziu as lua cu plasa de multe ori nu ne dam seama ca e mai bine sa previi decat sa tratezi. cand e prea tarziu.. nu ne mai pasa ca bate vantul prin buzunare, vrem doar sa fie bine.

avea osho o ideea tare despre doctori. zicea ca ei ar trebui platiti cand oamenii sunt sanatosi, un fel de abonament la cablu, iar cand sunt bolnavi ei sa nu plateasca nimic. in felul asta scopul medicului ar fi sa’l tina sanatos si nu sa’l vindece. iar daca el isi face treaba bine, toata lumea e fericita. in schimb, acum sistemul e altfel. era un banc frumos care ilustreaza asta: era un doctor care avea 3 fii. unul dintre ei tocmai terminase facultatea de medicina, si veni in vizita la tatal lui si ii zice: tata, stii pacientul ala pe care de 30 de ani tot incerci sa vindeci, insa fara rezultat? l’am vindecat!, la care tatal: tampitule, cum crezi ca am reusit sa te tin la facultate pe tine si pe ceilalti 2 frati ai tai?

am pus in sfarsit mana pe ABC-ul iluminarii. abia astept sa’l citesc si sa’l recitesc si apoi sa’l rerecitesc

vin sarbatorile… vine craciunul… unii porci vor fi taiati, altii facuti cioburi. pentru ce? pai cei taiati pentru mancare, o data pe an ne ingrasam, si apoi tot restul anului incercam sa dam jos ce e’n plus. cei facuti cioburi… ne vor sopti apoi la ureche: “a fost in van, din ce aveam in burta nu iei un bolovan…”. cei norocosi, au strans din timp bani pentru cadouri, cei mai putin norocosi, apeleaza la cunostiinte, sau la banci pentru imprumuturi. o data pe an… se cuvine sa’i arati celui de langa tine ce mult il iubesti, cumparandu’i un apartament, o masina, un telefon, in orice caz ceva care cu cat e mai scump cu atat mai bine, nu? dragostea e direct proportioala cu pretul produsului nu?
eu cred ca e invers. nu pretul il face valoros, ci dragostea cu care il transmiti. stii ursuletul ala de plus cu care dormi, nu? il iubesti, atat cat poti iubi o jucarie, si daca stai sa te gandesti mai bine, iubesti faptul ca’ti aduce aminte de cel care ti l’a daruit. chiar daca e la 2 blocuri de tine, sau pe alt continent. nu te intereseaza prea mult dimensiunea… conteaza mai mult momentul si persoana de la care l’ai primit. poate asta are doar 20 de centimetri, iar celalalt, care tine de cald caloriferului inghetat are 120. aproape ca te baga sub radical. dar nu din cauza asta nu tii tu la el, ci pentru ca ti l’a dat varul tau venit din spania, iar piticania asta cu care dormi, vara ta cu care ti’ai petrecut copilaria… ea a fost cea care te’a ajutat sa fi cea care esti astazi. ea e cea care desi e la sute de kilometri distanta, reuseste sa’ti fie aproape prin ursulet. o simpla privire si iti vin idei instantaneu. o singura atingere si o simti cum te imbratiseaza si’ti spune:”e un fraier, dar nu e fraierul tau”.
o fi parut maica’ta fericita cand a vazut ca, cadoul ei nu incapea sub pom si uimita cand a vazut ca era un covor pufos, dar nu pentru atingerea moale, ca si asa poarta slapi in casa, acum ca e iarna, ci pentru ca te simte aproape de fiecare data cand stranuta din cauza pufului. la fel de fericita ar fi fost daca ii spuneai un “te iubesc” si o sunai o data pe saptamana sau daca ii spuneai, mami… acum nu ti’am luat nimic, dar de ziua ta vei avea un bebe pe care sa’l cresti.
vine craciunul. nu zic sa nu’ti golesti buzunarul (ca poate e plin de praf), dar nu incerca sa compensezi material ceea ce lipseste spiritual. e ca si cum ai baga materiale proaste in fundatie ca sa’ti permiti un acoperis de calitate. dar daca se strica fundatia, va trebui sa construiesti si un acoperis nou…

te pierzi pentru unii, te pierzi pentru altii. niciodata pentru tine. ti’ai fi dorit sa’i bagi pula’n gura la fraier, macar metaforic, dar te’ai controlat din cauza prietenei care peste o luna oricum nu te va mai cunoaste, si i’ai dedicat un simplu “nenorocitule”. ti’ai fi dorit sa vinzi scobitori si sa tii discursuri despre serviciile pe care ele le aduc omenirii, ajutandu’te deseori sa’ti cureti cariile si mancarea ce se ascundea printre dinti, dar ai ales sa’ti faci parintii fericiti urmand scoala de mecanic auto. acum, masinile reparate de tine, “supravietuiesc”, dar nu canta, nu joaca si nu stralucesc, iar parintii isi duc mereu masina la alt mecanic, nu pentru ca n’ar avea incredere in tine, ci pentru ca nu’ti suporta privirea aia gen “daca m’ati fi lasat sa’mi urmez visul acum n’as fi purtat proteza… cariile mele ar fi fost zilnic curatate”. ai fi vrut sa o iubesti, dar ceilalti au zis ca nu e pentru tine. si’ti dau dreptate, cum ar fi putut ei sa greseasca? nu aveau ochelari simpli ca tine, ei aveau ochelari ce citesc in sufletul omului si stiau mai bine ce ti se potriveste, si stiau si de ce e in stare ea, mama omida i’a invatat bine. ai fi vrut… multe ai fi vrut… dar ceilalti.. ceilalti sunt infernul! asta doar pentru ca nu te cunosti. nu te cunosti deloc. si ii lasi pe altii sa pretinda ca te cunosc. si ratezi fiecare ocazia de a te cunoaste mai bine de fiecare data cand accepti ce iti spun ei despre tine. de fiecare data cand ii lasi sa te eticheteze, si de fiecare data cand speli etichetele ca sa poata straluci in lumina soarelui. si de fiecare data cand refuzi sa te opresti din gandit. de fiecare data cand iti refuzi dreptul de a gresi. de fiecare data cand vrei sa faci totul perfect. de fiecare data cand crezi mai mult in restul decat in tine. de fiecare data cand iti zici ca nu poti. de fiecare data cand nu traiesti clipa…

azi vroiam sa merg la seminarul de inteligenta emotionala. n’am putut pentru ca trebuia sa fac niste sodaje pentru alegerile din 30 noiembrie (ce nu face omu pentru bani?). ma asteptam sa fie destul de dificil, am mai avut experienta cu sondajele si e cam aiurea sa le faci, lumea nu prea raspunde, unu mai vrea sa te bata, rar cand gasesti pe cineva caruia sa nu’ti doresti sa’i darami usa. dar azi… a fost diferit. nici o persoana nu ne’a refuzat! mai mult decat atat, toate erau dispuse sa ne ajute ca si cand ne’ar fi cunoscut de cand lumea: intrati in casa, o cafeluta nu doriti?. cel mai mult m’au impresionat un domn care ne’a chemat in casa vazandu’ne ca asteptam in frig si un tanar si bunica lui la care am stat 2 ore sa’i asteptam pe ceilalti colegi care erau in alt sat si care nu terminasera. baiatul crezuse ca suntem de la avon, dar dupa ce i’am explicat cu ce ne ocupam ne’a dus la bunica lui careia i’a facut placere sa ne ajute. nici n’am intrat bine pe usa ca baiatul se si duse dupa o sticla de suc si doua pahare si ne’a servit! am ramas uimit! vazandu’l incepe sa’mi fie rusine pentru ca eu nu servesc niciodata pe nimeni cand vine la mine, decat daca e ocazie speciala… sincer, nu ma gandesc la asta… nu ca nu i’as da un pahar de apa de la robiet (sucu e cam scump). pe langa asta, bunica lui ne’a si lasat sa stam vreo 2 ore, a vrut sa ne dea de mancare si s’a purtat cu noi ca si cand i’am fi fost neamuri. peste oameni de’astia sa tot dai!
partea nasoala a fost vremea.. daca dimineata cand m’am trezit fulguia, pe cand am ajuns in sat s’a oprit ninsoarea dar batea vantu, destul de tare… am cam indurat frig, dar din nou: ce nu face omu pentru bani? dupa 7 ore pe drum ajung si eu acasa, mananc si imi pun vesnica intrebare: sa ma uit la un film, sa citesc sau sa dorm?

OSUT impreuna cu clubul Fitzuica iti aduce in cadrul Zilelelor Universitatatii Tehnice:

Seminar de INTELIGENTA EMOTIONALA

Inteligenta emotionalã este abilitatea de a monitoriza sentimentele si emotiile noaste si ale celorlalti, de a face o distictie între ele si de a ghida gândirea si actiunile noastre în functie de situatie.

Seminarul are loc sambata 22 noiembrie 2008 la Casa de Cultura a Studentilor in sala 22.

NU RATA SANSA DE A INVATA CUM SA’TI FACI VIATA MAI USOARA !

Pentru detalii suplimentare si inscrieri la:

Bianca, bianca_ta2000@yahoo.com, 0751 042 787
Sergiu, sergiu.stefanache@osut.org, 0745 192 608

Programul seminarului:

8.30 – 8.50.00 Inregistrare
Bine ati venit– Ovidiu Cioboran (Fitzuica)
9.00 S1 – Ce este Inteligenta Emotionala? (Zaharie I.)
- Constientizarea de sine (Zaharie I.)
10.30 – Pauza de cafea- 30 de minute
11.00 S2 – Constientizarea emoþiilor (Costi Filote)
- Ascultarea eficientã (Costi Filote)
12.30- 13.30 – Pauza de masa – (catering pt cei ce au comandat)
13.30 S3 – Rezolvarea conflictelor (Laurentiu Barbulescu)
14.20 – Pauza de cafea – 20 de minute
14.40 S4 – Autoadministrarea (Costi Filote)
- Dezvoltarea personalã – Pasi practici (Costi Filote)
16.40 – Scurta pauza – 5 min
16.45 – Evaluarea
Incheiere si fixarea intalnirilor personale de mentorare

Va doresc o zi cat mai frumoasa!