O femeie s’a dus odata la un mistic sufist, Farid, cu copilul ei, si i’a spus: “Baba, nimeni in afara de tine nu poate sa’mi schimbe copilul. Mananca prea multe dulciuri, e prea gras, iar zaharul rafinat e otrava. Dar el nu ma asculta niciodata”
Farid a spus: “Adu’mi’l inapoi peste doua saptamani.”
Femeia a spus: “Nu poti sa’i spui ceva chiar acum?”
Farid a raspuns: “Nu, imi trebuie doua saptamani ca sa’mi dau seama de situatie.” Femeia a fost uimita. Il auzise pe Farid vorbind despre probleme importante ale vietii…Si avea nevoie de doua saptamani ca sa se intelega cu un copil si sa’i spuna sa nu mai manance dulciuri?
Dar de vreme ce nu putea fi lamurit, femeia s’a intors dupa doua saptamani. Si atunci Farid i’a spus copilului: “Tinere, timp de doua saptamani m’am pus in locul tau, pentru ca si mie imi plac dulciurile. Cum altfel sa’ti fi putut da tie sfaturi? N’am mai mancat dulciuri timp de doua saptamani. Am slabit, ma simt mai sanatos, mai tanar, mai bine ca niciodata. Tu esti tanar, ai o viata lunga in fata. Te rog, nu mai manca atatea dulciuri. Nu’ti cer sa nu mai mananci dulciuri deloc, doar sa le mananci mai rar.”
Baiatul a atins picioarele lui Farid. Mama a fost surprinsa, pentru ca fiul ei nu aratase atata respect nimanui.
A spus: “Sunt uimita de tine… Ti’au trebuit doua saptamani pentru un lucru pe care l’ai fi putut spune atunci. Nici eu, nici copilul nu am stiut ca iti plac dulciurile…”
Farid a spus: “Nu asta e problema, ca ati stiut sau nu ca’mi plac dulciurile. Indiferent de situatie, a trebuit sa intru mai intai in pielea lui, pentru ca altfel cuvintele mele ar fi fost minciuni, si minciunile nu pot transforma pe nimeni. Aceste doua saptamani au fost grele, dar la sfarsit am avut de castigat, si asta o datorez copilului tau. De aceea eu ii sunt recunoscator”.
Si ea l’a intrebat pe copil: “De ce ai atins picioarele lui Farid? Tu nu ai facut niciodata acest gest catre nimeni, si , mai mult, noi suntem hindusi si el este musulman…”
Baiatul a spus: “Nu’ti pot explica, dar un om care s’a putut priva de dulciuri doua saptamani numai ca sa vorbeasca cu mine, merita tot respectul. Nu seamana cu ceilalti… M’ai tot dus ba la un calugar, ba la altul, si ei erau orcand gata sa’mi vorbeasca – ca niste papagali. Acest om este altfel. ma respecta, chiar daca sunt un copil, si sufera pentru mine. Ii voi urma sfatul.”
morala? ramane sa o gasiti singuri. daca ati invatat ceva din poveste, puteti lasa un comment.
< ![CDATA[ca dulciurile provoaca dependenta ?:)) stiam deja...
am si io nevoie de-un Farid de-ala, desi nu cred ca m-ar ajuta cu ceva: ))]]>
ca dulciurile provoaca dependenta ?
stiam deja…
am si io nevoie de-un Farid de-ala, desi nu cred ca m-ar ajuta cu ceva: ))
< ![CDATA[mie nu mi'au provocat dependenta.. si iti zic eu ca te'ar impresiona un asemenea gest :D]]>
mie nu mi’au provocat dependenta.. si iti zic eu ca te’ar impresiona un asemenea gest
< ![CDATA[ce bine ar fi daca macar jumarate din noi am fi Farid]]>
ce bine ar fi daca macar jumarate din noi am fi Farid
< ![CDATA[ajunge sa fii tu:P]]>
ajunge sa fii tu