ciupy's blog

Din câte îmi povestea Ioana, ea m’a convins să’mi fac blog. Nu mai ţin minte detalii, dar ştiu că primul blog pe care l’am citit a fost al lui ZuZu. Mi’a plăcut ce face si cred că ăsta a fost motivul pentru care mi’am facut primul blog. Am invăţat şi mai am de invaţat de la el, şi trebuie să recunosc că felul in care scrie imi dă de multe ori curaj iar cu ocazia asta îi mulţumesc pentru tot ce a făcut pentru mine (direct sau indirect).

După o perioadă de activitate de aproximativ 8 luni am hotărât că e timpul să evoluez şi mi’am cumparat domeniu propriu. Alegerea numelui a fost dificilă, drept pentru care am renunţat la a mă mai gândi la un nume şi am folosit porecla mea. Noul domeniu nu mi’a adus inspiraţia divină cum credeam aşa că incă nu mă consider bloger in adevăratul sens al cuvantului. Incă nu ştiu cine sunt, ce vreau, de ce scriu, pentru cine scriu. Sper să aflu.

Totuşi, blogul mi’a adus multe beneficii. Chiar foarte multe aş putea spune, având in vedere că nu mă aşteptam la nimic. Prin intermediul lui am cunoscut multa lume. În ordine alfabetică, că nu’mi place să fac topuri: Andrei (aka ZuZu, interesant, amuzant şi şarmant, dupa cum se autodescrie ), Cristinuţa (aka Lil miss obsessive. O tipa creaţa cu ochi verzi pe care o incearcă lenea de la o vreme, dar sper să’şi revină că are talent ), Darius (l’am intalnit la un blogmeet şi dintre toţi, el a fost singurul care s’a remarcat. dacă i’as intelege stilul, am fi mai apropiaţi ), Ionuţ (un tip cu inima mare care vrea să’i ajute pe toţi), Mădă (aka Boo. O şturlubatică zice ea, mersi ii zic eu, daca nu stie pentru ce ii zic in 2013), Mimişor[aka Fakeprincess. Merită un articol separat, sper să'l scriu într'un viitor apropiat. Chiar dacă râd de ea cam mult, intr'o lume de poveste ar fi o prinţesă adevarată(sper să nu citească asta ). La primul contact cu articolele mele, credea că's om serios, căsătorit. Acum zice că ... eh, da' cine o crede? ], Oana (eu ştiu mai multe despre ea decât ştie ea despre mine. Campania asta îi aparţine. Felicitari!), Silvi (ma incurajeaza periodic, mersi ), zoleZozole (un glumeţ cu talent. Deocamdată ne ştim doar prin prisma articolelor, dar este vreme şi pentru mai mult). Daca am uitat pe cineva dau un miel, de paste.
Cu ocazia asta ţin să le mulţumesc celor care imi citesc blogul şi celor care comentează din cand in cand, pentru timpul acordat şi pentru că vreţi, nu vreţi, mă motivaţi să scriu în continuare.

Cu vechiul blog am participat la concursul SuperBlog2008 unde m’am clasat pe locul 26 şi am câştigat un procesor Athlon X2 4850 şi un sac de dormit. A fost prima experienţă de acest gen şi chiar dacă nu a fost ceea ce părea la inceput şi nu am dat tot ce puteam din mine, am continuat concursul şi pană la urmă nu am regretat.

Dacă stau să trag linia, in 2008 am ieşit pe plus cu blogul. Nu am aşteptari de la 2009, dar vreau să muncesc mai mult, să’mi fac un brand, să’mi creez un stil, să simt ca am evoluat. In caz contrar mă las.

La mulţi ani! Să ne citim cu bine şi la anul!

Inca n’am reusit sa inteleg conceptul de a trai clipa.
Aseara ma suna un prieten:”hai la o bere sa povestim de revelion”. “Imediat sa mi se termine filmul”, ii zic eu. “Hai acuma! Da’l in … de film!”. Ma imbrac si ies.
Ajung acolo si incepe distractia pentru ca nu aveam nicio locatie. Au inceput sa dea telefoane, dar nimeni nimic. Ma gandeam: “asta trebuia facut acum o luna, nu cu 2-3 zile de revelion, cine credeti ca mai are liber acum? ce sa va fac daca ati trait clipa si nu v’ati gandit din timp?”. Dupa multe glume cu subiectul “ce fain o sa ne distram fiecare la casa lui”, apar 2 oferte. Una inca trebuia cofirmata, una sigura. Dilema, unde mergem? iar polemici. Din fericire (pentru sanatatea nostra mintala) cea care trebuia confirmata a picat asa ca a ramas sa mergem la Baisoara la cabana fratelui unuia dintre noi. Pana la urma a iesit bine si fara planificari. Asta inseamna sa traiesti clipa? Sa nu’ti pese decat de clipa prezenta? si totul vine de la sine? in cazul asta a venit, dar am fost la limita. Eu tot n’am inteles conceptul, daca cineva il cunoaste, il rog sa ma lamureasca.
Sper sa ma insel si sa nu fie un maneloRevelion.

Chiar daca plec azi, asta nu va fi ultimul articol. Va mai aparea si maine unul. Distractie placuta de revelion! Tine’ti minte ca nu prea conteaza locul ci oamenii cu care esti!

Am dat peste fraza asta pe succesdublu. E geniala! E plina de provocare, de entuziasm, de adevar!.
Multe lucruri care mi se pareau imposibile la inceput au devenit posibile, din fericire uneori fara ca eu sa cred in realizarea lor. Cand zici ca ceva nu se poate, iti pui singur piedici pentru ca creierul e foarte vulnerabil, crede tot ce’i zici. Asa ca daca ii spui ca nu se poate, o sa creada ca nu se poate. Daca ii spui ca se poate, o sa faca tot posibilul pentru a realiza imposibilul.
Sper ca in 2009 sa’mi aduc aminte de fraza asta si in 2010 sa am si eu “declaratia de fapte” scrisa pe 72 de pagini, ca si declaratia de avere a deputatului R. Negoita

Cinci cretini au trecut printr-un sat. Oamenii erau uimiti cand ii vedeau pentru ca purtau o barca deasupra capetelor. Barca era foarte mare, de-abia o puteau cara. Iar oamenii au intrebat: “Ce faceti?”
Ei au spus: “Nu putem parasi aceasta barca. Ea ne’a ajutat sa trecem de pe celalalt mal pe acest mal. Cum o putem lasa? Datorita ei am putut sa venim aici. Fara ea am fi murit pe celalalt mal. Noaptea se apropia, iar pe celalalt mal erau animale salbatice; eram siguri ca dimineata am fi fost morti. Nu vom parasi niciodata aceasta barca. Ii suntem indatorati pentru totdeauna. O vom cara deasupra capetelor noastre pur si simplu ca admiratie pura.

morala: instrumentele pot fi o binecuvantare daca stii sa le folosesti la momentul potrivit, dar pot deveni si un blestem daca nu renunti la ele. iar instrumentele nu se refera doar la lucruri. [interpretare personala]

Cred ca am ajuns la episodul 3. Sper sa nu gresesc.
Am vazut The accidental husband si am zis: “e timpul pentru un nou episod”. Filmul incepe cu o tipa care suna o anumita “doctorita a dragostei” sa o intrebe cum poate stii daca e timpul sa se casatoreasca. Avea nunta peste cateva saptamani si vroia sa fie sigura ca face alegerea buna. Doctorita o face sa realizeze ca greseste asa ca ea se desparte de viitorul sot. Acesta sufera evident, dar in final ajunge sa se indragosteasca de “doctorita” si sa se casatoreasca cu ea. Asta m’a facut sa trag concluzia ca toate se intampla cu un motiv, asa ca daca ea\el dispare din peisaj inseamna ca ceva mai bun trebuie sa apara si nu e neaparat un motiv sa creasca productia de batistute.
Tot in final (acu’ stric toate surprizele filmului) barbatul cu care trebuia sa se casatoreasca “doctorita” ii reda libertatea, pentru a se casatori cu pompierul (cel care a ramas din cauza doctoritei fara nevasta). In viziunea mea, asta e adevarata dragoste! Sa’ti doresti ca cea pe care o iubesti sa fie fericita, si sa renunti la ea daca exista altul care ar putea’o face mai fericita decat tine! E poate dureros, dar e decizia corecta.
Tot legat de doctorita m’am gandit cat de prostuti sunt uneori oamenii. De ce au nevoie de altii sa’i invete cum sa iubeasca? Ce si cum sa faca? Dragostea adevarata e ca respiratie. Nu ti s’ar parea stupid sa te intrebe cineva “cum sa respir”? Dar din pacate “cum sa iubesc”? e o intrebare destul de des pusa (direct sau indirect) asta si pentru ca oamenii si’au pierdut inocenta. Iar acum nu mai stiu sa iubeasca!
Dragostea se vinde bine, poate chiar mai bine decat sexul care daca stau mai bine sa ma gandesc e confundat si el cu dragostea. Se vinde pentru ca majoritatea avem nevoie de ea, visam la printesa din padurea adormita sau la fat frumos cu calul paros. Am face orice pentru a’i intalni. Cei care nu fac asta isi dedica tot timpul lucrului doar pentru a uita de dragoste, pentru ca ii face vulnerabili. Evident, exista si o mica parte care nu se inscriu nici intr’o categorie. Cu alte cuvinte, se scriu mii de carti, se fac mii de filme, mii de melodii si alte chestii despre dragoste. Vor sa exprime dragostea in cuvinte, dar ea se simte! N’ai cum sa descrii ceea ce simti cand esti indragostit. Asadar si prin urmare lume’i plina de poluare. Dragostea e poluata. Din multe parti. Iar noi nu ne dam seama. Pana si postul asta e inca o picatura de otrava in oceanul dragostei. Dar nu ne putem opri sa vorbim despre ea. Pentru ca daca nu o simtim, macar sa o barfim.

Raul mi’a amintit aici de un vis nu prea vechi, asa ca m’am gandit ca inainte de a’i raspunde sa citesc Meditatia de la Osho. prin urmare programul meu in seara asta e sa citesc cartea si sa ma relaxez. cu partea a doua ma ajuta piesa asta:

uncle p mi s’a parut un film pentru copii. genu ala de filme ce se da pe fox kids dublat in romana. actiunea s’a petrecut lent, iar actorii parca jucau teatru… mi s’a parut putin cam fals filmul. totusi per total a fost un film bun. mi’am amintit ca de mult imi place atitudinea negrilor si cum vorbesc. au personalitate!
filmul prezinta povestea unei mame singure cu 3 copii care din cauza stresului ajunge in spital. pentru ca nu are alta ruda isi suna fratele cu care nu a mai vorbit de 6 ani si care este printre altele un designer de haine, multimilionar. tipu vine si incepe sa’i indrageasca pe copii si ii ajuta pe fiecare sa’si infrunte problemele si ajunge in final sa realizeze ca are si el nevoie de o familie, contrar cu ceea ce credea inainte sa’si cunoasca nepotii.
dupa cum ziceam mai sus, o comedie perfecta pentru cei mici

cică a iubi este:
să te simţi singur cînd persoana iubită nu e cu tine… (ce fain )
şi să te gîndeşti la ea măcar o dată pe zi… (ţine minte asta. steluţă.)
să rîdeţi de amintiri frumoase…
să vrei să fii alături de ea în orice moment… (asta e in contradicţie cu steluţa si e deja obsesie. nu mai e dragoste!)
să ocoleşti toate barierele pentru ea… (de ce nu pentru tine?)
să petreceţi momente fericite împreună… (in momente nefericite… nu ne cunoastem!)
să scrii ceea ce gîndeşti despre ea… (şi dacă e de rau?)
să iubeşti compania ei…
să te gîndeşti la ea chiar dacă eşti de cealaltă parte a lumii…
să o acoperi de pupici…

sunt niste definitii incomplete si partial gresite. cine a scris asta vroia sa umple pagina si nu stia cum. de aici.

azi am fost cam plictisit. nu ştiu de ce mă aşteptam la mai mult după ce m’am trezit din pat la 17. sincer aş fi dormit toată ziua, n’am niciun chef. cu greu am reuşit să deschid cartea “vocea cunoaşterii” pe care vroiam să o fac cadou(dar asta e altă poveste..) şi să’mi continui lectura. am ajuns la jumate. şi am dat peste 2 reguli prinvind adevarul:
1. nu crede ceea ce iti spui.
2. nu-i crede nici pe cei din jur.
daca nu crezi in minciuni, acestea vor disparea pur si simplu, doar adevarul poate supravietui. soarele rasare in fiecare zi fie ca esti de acord sau nu, pamantul a ramas rotund chiar daca unii au crezut ca e plat.
sa explic pe scurt la ce se refera regulile (pentru explicatii corecte si complete cititi cartea). noi oamenii, avem tendinta sa ne mintim. o voce din capul nostru ne spune “nu esti destul de bun, nu meriti, nu poti, etc”. toate astea’s minciuni. de asemenea si restul ne spun diverse lucruri care nu’s adevarate. nu ne cunoastem noi insine, cum ne’ar putea cunoaste ei?

cam atat pentru azi. cand aveti ocazia, cititi cartea, merita

“Daca dai primesti inapoi inzecit”. am pus mereu la indoiala asta. totusi anul asta, se pare ca mi s’a demonstrat ca e adevarat. prin ajutoarele mosului am primit o gramada de cadouri anul asta. am primit de la rehau o multifunctionala Canon mp210 si un hard disk seagate de 320 gb. am primit de la pcnews.ro un procesor athlon X2 4850, un sac de dormit si un tricou imprimat. de la verisoarele mele am primit vreo 2 plase de dulciuri pe care trebuit sa le impart cu familia ( ), bani, iar de la una din ele un telefon BlackBerry Pearl 8100. de la parinti am primit bani. asadar… am primit destule. nu mai pot sa ma plang, iar acum stiu ca inainte de a primi, trebuie sa oferi.