ca un student eminent ma trezesc ca sa ma duc la cursuri. ca un student inteligent imi dau seama ca la cat mi’e de somn ma duc degeaba la scoala asa ca mai dorm pana pe la 10 jumate. ma trezesc, mananc, ma duc sa’mi platesc caminul, raman dezamagit cand vad ca nu ne mai da reducere ca anul trecut, iau autobuzul, ajung la scoala, vreo 15-20 de studenti prezenti, iau si eu loc intr’o banca. undeva, prin haosul asta am facut in sfarsit cunostiinta cu blonda cu ochi albastrii
. si vine domn profesor ca sa ne zica la multi ani(ca nu ne mai vazuse), ca unde a fost el a fost zapada(amsterdam) si incepe apoi sa turuie. d’ale lui. eu plictisit. noroc ca vine un coleg si se pune langa mine(intarziase). noroc, pentru ca dupa vreo 20 minute profu’ ne zice sa iesim. eu ma ridic, colegu se face ca nu aude:”ce faci ma? esti nebun?”, “lasa ca si asa ma plictiseam
“. ies victorios(cel putin pentru moment). dupa 3 minute ma suna colegu:”unde esti?”. incep sa rad
. credeam ca pe el l’a lasat sa ramana, dar i’a zis sa ma acompanieze.
si uite asa m’am dus la scoala ca sa am de unde venii. dar nu’mi pare rau. a fost fain. toate intamplarile astea m’au facut sa ma gandesc la the secret pentru ca m’am dus la scoala cu gandul ca profu ne va zice ceva interesant despre referatele predate, dar n’a zis nimic si incepeam sa ma plictisesc si sa’mi doresc sa se termine ora. si ca printr’o minune s’a terminat! plus ca a mai fost sincronizarea aia perfecta cu…
< ![CDATA[perfecta cu...? :D]]>
perfecta cu…?
< 
]]>
eh
. uitate ce este scris pe langa cuvantu haos