ciupy's blog

Mi s-a zis că mă învârt în jurul cozii… aka nu mai scriu de mult ceva nou… aka e timpul să inchidem. M-a lovit criza fix când nu mă aşteptam… aka am dat faliment.

La revedere.

Deseori suntem ca şi ţiganul pe care l-am intalnit aseară la 1 în staţie. Avea 2 perechi de pantofi, 2 cd-uri porno de la Hustler şi un calculator de la ING care se foloseşte pentru a intra in contul tău home banking, toate de vânzare.

A încercat să-mi vândă cd-urile. Tot îmi zicea că-s originale, că el nu minte, că ala bala portocala. La început a zis că le dă cu 10 lei, apoi cu 5 iar la sfârşit a zis că le dă si cu 2 lei unul. Super ofertă! Păcat că nu aveam bani la mine… Avea nevoie de bani de ţigări şi de “spirt” şi deşi nu recunoştea şi-ar fi vândut si haine pentru ele.

Aşa facem şi noi. Prea disperaţi să obtinem ceva, ne vindem uşor, că e vorba de un loc de muncă, o relaţie de amiciţie sau o persoană la care ţinem mult. Motivul principal e că nu ne cunoaştem prea bine. Nici măcar noi nu ştim cât valorăm, aşa că ii lăsăm pe alţii să estimeze. Suntem ca şi copilul care a câştigat la loz o sumă mare de bani, dar pentru că nu ştia să citească a intrebat-o pe vânzătoare dacă e câstigator, iar ea, fiind ticăloasă, i-a zis că e necâştigător şi că să il lase ei că îl aruncă ea.

Noroc cu un om de treabă, care şi-a dat seama ce vrea să facă vânzătoarea şi s-a uitat si el pe bilet şi i-a spus baiatului să nu mai arate biletul la nimeni şi să-l ducă părinţilor lui. Din păcate, nu avem de fiecare dată pe cineva lângă noi să ne salveze când dăm de profitori.

Şi atunci… ne rămâne doar să ne aflăm adevărata valoare şi să acţionăm conform ei, oricât de dureros ar putea fi la inceput. Partea descurajantă e că de multe ori beneficiile sunt vizibile doar în timp iar noi vrem rezultate “acum!”. Dar ştii cum e: după “muncă” şi răsplată.

Cu prima fufă apărută dintr-o tufă. O să fie dragoste la prima vedere şi n-o să ne spunem niciodată la revedere. Vom trăi ca siamezii, inghesuiti ca chinezii, vânzând poezii fraierilor ce văd viaţa-n gri.

Vom avea copii. Vreo 2 3 duzine. Ii vom pune să fure din magazine şi ii vom invăţa că după rau vine şi bine. Vor face facultate, să poată fura legal, cu acte.

Se vor căsatori la rândul lor, din dragoste nu ură. Căci s-au întâlnit binenţeles, cu Cupi pe centură.

Acu, serios… aflai ca o grămadă din foştii colegi se căsătoresc. Şi n-am nimic cu ei, le doresc casă din cărămidă si BCA, dar m-a cam întristat vestea. Gata povestea.

Eram pe tren şi eram nervos. Să zicem că din cauza aglomeraţiei. Geniul meu nemărginit vroia să iasă la suprafaţă. A dat viaţă urmatoarelor “versuri”:

“only she can save me… but she doesn’t know that i exist
ha ha ha… pula mea”

Am ajuns acasă, şi m’am razgandit. In loc să le public si să castig un premiu nobel le’am aruncat in cutia pandorei. Doar că in ultimul episod din House era vorba de laşitate.

Eu urasc laşii. Dacă aş fi invincibil ca Superman şi aş avea o arma cu muniţie nelimitată ca a lui Rambo aş incepe şi aş curaţa lumea de laşi. Aş face’o gratis! fără comisioane ascunse!.

Am alergie la laşi, şi cum vad unul, cum fac spume la gură. Şi pentru că nu trăim in filme si Superman si Rambo nu există, încerc să’i ajut, încerc să’i conving că le trebuie doar putin curaj pentru a depaşi problema. Cică dintr-o calatorie de 1000 de mile cel mai greu de făcut e primul pas.

Şi mi se face si mai rău când văd că la mulţi curajul e o notiune inexistentă şi oricât i-ai incuraja parcă ai vorbi cu pereţii. Apoi mi-am dat seama de ce. Pentru că şi eu sunt un laş! iar de fiecare dată când văd unul imi amintesc de mine. De fiecare dată când incerc să schimb unul, incerc de fapt să-mi aduc mie o minivictorie “n-ai putut să o priveşti in ochi, dar măcar ai ajutat un om să-si depăsească conditia”, o minivictorie de care am nevoie…

Îi urăsc pentru că în ei mă văd pe mine şi nu îmi place ce văd. Totuşi, nu-mi amintesc asta prea des(că ei sunt doar o oglindă). Soluţii? Păi în primul rând mă gândeam că nu poţi schimba lumea! Lumea nu se schimbă doar pentru că asa vrei tu. Şi nu pentru că e egoistă ci pentru că are nevoie de un erou. De asta toţi se uita la filme. Pentru că majoritatea se termină fericit. Pentru că in majoritatea există un erou. Dacă filmele ar fi cu laşi care ar rămâne laşi pâna la final, sălile de cinema ar fi goale.

Viaţa e ceea ce vrei tu să vezi. Iei o pajite, iar unul vede căcatu, iar altul panseluţele. Amandoi au dreptate, dar nu amândoi se simt la fel.

Nu mai aştepta eroi. Fii propriul tău erou. Şi poate că în timp, vor apărea şi altii, poate veţi forma o justice ligue. Dacă tu nu te schimbi, lumea nu se va schimba niciodată! Pentru că tu esti lumea! Şi chiar dacă vei schima decorul tu vei fi acelaşi.

Nu folosi scuze gen “dacă eram negru o aveam de doua ori mai mare”. Dacă erai negru poate te-ai fi plâns că nu te poţi broza… Sau “dacă aveam maşină nu aş fi intârziat asa mult”. Dacă aveai maşină probabil te-ai fi plâns de circulaţie… Astea-s scuze ce nu pot fi verificate. Dar au acealaşi scop. De a te dezvinovăti. Pentru tot ce ţi se intâmplă esti vinovat. Poate cineva iţi frânge inima. Fără să ai vreo vină. Dar va fi vina ta dacă din cauza asta alegi să te ascunzi pentru tot restul vieţii tale intre 4 pereţi, sau intr-un teanc de dosare.

Alege! Poţi fi in continuare sclav, sau poti fi rege!

Ati vazut cum circula indienii cu trenu? jumate in tren, jumate pe tren. Din pacate, trenurile noastre sunt pe curent, iar daca vrem “la inaltime” riscam sa ne carbonizam. Si zic din pacate, pentru ca CFR isi cam bate joc de calatori.

S’au introdus trenuri noi, tip conserva, aerisite ca autobuzul. Asa si stai in ele, ca in autobuz. Pentru ca sunt locuri putine, si multa lume. Azi stateam unul langa altul, in picioare, fix ca sarmalele’n oala. Pentru asta am platit bilet!

Ca sa fi prins loc trebuia sa ajung cu o jumate de ora inainte de plecarea trenului… Nu mi se pare normal. Trenul pleca la 55 iar eu la 35 eram in gara.. si era deja plin!

Acu exista 2 posiblititati: ori lumea nu’si cumpara bilet iar statisticile lor arata ca circula 300 de oameni cand de fapt circula 500, ori cfr isi bate efectiv joc de calatori. Un vagon in plus inseamna curent mai mult. Si de ce sa platesti mai mult cat lumea e inca tanara si isi permite sa stea in picioare?

- pentru ca e un filozof si vorbeste pe intelesul meu
- pentru ca ii place sa analizeze tot si pentru ca stie ce face
- pentru ca crede intr’o viata mai buna.
- pentru ca te indeamna sa traiesti clipa
- pentru ca te indeamna sa fii autentic
- pentru ca ma face sa visez la o lume mai buna
- pentru ca e revolutionar. Intr’o lume de lasi el indrazneste!
- pentru ca nu e ipocrit, nu vorbeste doar de dragul de a se face auzit, vorbeste din experienta
- pentru ca a citit mult si stie si mai multe
- pentru ca se lupta cu demonii (urmariti de la minutu 26)
- pentru ca e un geniu

imi pare rau ca n’am avut ocazia sa’l cunosc

HBO organizeaza(se pare ca de ceva ani) un concurs de scenarii. Premiile sunt atractive, 3000$ pentru lung metraj si 1500$ pentru scurt metraj. Singura problema ar fi ca in 31 martie se termina inscrierile, asa ca mai este putin timp, dar totusi indeajuns pentru cine isi doreste cu adevarat sa participe .

Pentru mai multe detalii click pe imagine.

Inspiratie maxima!

Azi a zis un coleg o vorbă mare:”dacă nu-i loc, nu-i loc!” cunoscută în popor şi ca “nu alerga după caruţa care nu te aşteaptă”.

De multe ori uităm asta şi ne pierdem timpul când nu e cazul cu diverse chestii.

Sau e de vină doar mândria nemărginită?

Bruce Willis(54 de ani) urmează să se căsătorească cu Emma Hemming(30 de ani). Ben Kingsley(63 de ani) urmeaza să se căsătorească(daca nu s-a casatorit inca) cu Daniela Barbosa (32 de ani). Iar exemplele cred că pot continua.

Eu mă intreb… ce văd tipele astea tinere la nişte moşnegi? Şi da, dacă vă intrebaţi, sunt invidios!

“Dragostea este… un joc al ghicitului.

Este ca şi când ai plonja într-o piscinã fãrã sã ştii dacã este adâncã sau nu. Şi, desigur, dacã nu este adâncã, ai putea fi rãnit sau paralizat de la gât în jos. Dar dacã este adâncã…ştii…Este un salt al sorţii.
Este ca şi când te-ai arunca acolo fãrã sã ai garanţii, tipule, şi despre asta este vorba în viaţã.

Sexul este un joc în care toţi câştigã un mic premiu şi nimeni nu se duce acasã ca un înfrânt iar dragostea… este jocul care este cu adevãrat greu de câştigat.”
din After the sex