ciupy's blog

Cand aud ca fericirea vine din interior, nu’mi vine sa cred. Imi zic: cum vine asta???
Am gasit fragmentul de mai jos. Am citit cartea, dar am uitat aproape tot. Si chiar daca n’am uitat unele chestii, tot n’am invatat nimic. Pentru ca un om intelept a spus ca a invata inseamna a’ti schima comportamentul!

“Placerea e dependenta de ceilalti. Daca iubesti o femeie, daca asta e placerea ta, atunci acea femeie devine stapana ta. Daca iubesti un barbat daca asta e placerea ta si esti nefericita, disperata, trista fara el atunci ai devenit sclava nu mai esti libera, esti la inchisoare. Daca esti in cautare de bani si putere, atunci vei fi dependent de bani si putere. Omul care tot acumuleaza bani, a carui placere e sa aiba din ce in ce mai multi bani, va deveni din ce in ce mai nefericit, deoarece cu cat are mai multi, cu atat vrea si mai multi, si cu cat are mai multi, cu atat se teme mai tare ca o sa-i piarda.

E o sabie cu doua taisuri: primul tais este sa vrei mai multi. Cu cat pretinzi mai multi, cu cat doresti mai multi, cu atat mai mult simti ca iti lipseste ceva te simti mai gaunos, mai gol. Iar celalalt tais al sabiei este ca, cu cat ai mai multi, cu atat te temi mai tare ca ai putea sa ramai fara ei. Pot fi furati. Banca poate sa dea faliment, situatia politica din tara se poate schimba, tara poate deveni comunista… exista o mie si unu de lucruri de care depind banii tai. Banii nu te fac stapan, te fac sclav.

Placerea e periferica; de aceea e menita sa depinda de circumstante exterioare. E numai excitatie. Daca mancarea e placere, ce iti place de fapt? Doar gustul pret de o clipa, cand mancarea trece peste papilele gustative de pe limba, ai o senzatie pe care o interpretezi ca placere. Este interpretarea ta. Azi s-ar putea sa semene cu placerea, iar maine s-ar putea sa nu mai semene cu placerea. Daca mananci zi de zi aceeasi mancare, papilele gustative devin insensibile la ea. In scurta vreme ti se va lua de ea, nu-ti va mai placea.” (fragment din Bucuria, de Osho)

Trebuie neaparat sa recitesc cartea. Poate de data asta imi dau si eu seama cum poti gasi fericirea in interior.

Sau nu o facem conştient. Mi-am adus aminte după ce am văzut clipu de mai jos:
Spot Mecanic

Am urmarit filmuletul despre frica de mai jos, si lucrul care mi’a ramas intiparit e ca ti’e frica atunci cand ai nevoie de ceva. Daca nu ai nevoie de nimic, atunci nu ti’e nici frica! O sa incerc sa fac sa n’am nevoie de nimic. Apoi, asta merge mana in mana cu ce zicea Osho: “sa nu ai asteptari”.

asadar: fara asteptari, fara nevoi! cat de greu poate fi?

aceastea fiind zise, i’m back. am publicat si cateva articole scrise cat eram “in vacanta”. articolele nu au valoare de adevar in prezent, dar au avut cand le’am scris.

Imi place Grey’s Anatomy. Destul de mult. Pentru ca Grey reflecteaza si pentru ca in marea lui parte filmul e despre relatiile dintre oameni. Iar mie imi place sa studiez relatiile dintre oameni.

In momentul asta, ma gandesc “ce mult as vrea sa te urasc!!!”. Oamenii care se urasc, se si iubesc. Imi place cand indragostitii se cearta cu ura, apoi se impaca, uitand de toate, exact ca niste copii care se lovesc, plang, iar apoi se poarta de parca nu s’ar fi lovit niciodata.

Imi dau lacrimile cand ma uit la serial si vad pe cineva facand o fapta eroica. Desigur, in viziunea mea, eroismul inseamna altceva decat sa’ti dai viata pentru tara. Inseamna sa spui unei fete ca o iubesti, sa le spui parintilor tai ca nu vei renunta la prietena ta lesbi chiar daca te vor lasa pentru bani, sa iti parasesti sotul care te bate, sau sa ii spui sotiei tale ca o inseli.

Vreau si eu sa iubesc! Dar astea toate’s parca fara rost… fara valoare. Ce conteaza daca eu zic ca VREAU, cand eu nu fac niciun pas pentru asta? Sau sunt atat de mici incat nici nu conteaza… sunt doar un mincinos. Si totusi, inca sper, ca de undeva, ma va lovi o raza de soare care sa’mi dea curaj sa fac un pas. Pentru a spune si eu “te iubesc!!!”

Apar din ce in ce mai multe site’uri care verifica daca esti sau nu on’line pe mess. Am observat ca au aparut si siteuri care decodifica arhiva de mess. Azi maine o sa apara si siteuri care efectiv te vor lasa sa vezi ce discuta celalalt pe mess.

Si intrebarea e: de ce atata curiozitate? De ce nu poti sa’ti vezi de ale tale? Daca cineva se ascunde de tine o face cu un motiv. Poate il plictisesti, poate nu te (mai) place, sau poate are ceva de facut si nu vrea sa fie deranjat de toti! Ce iti pasa tie?

Pe langa curiozitate, cred ca e vorba si de lipsa de incredere. Simti mereu nevoia sa’l spionezi pe celalalt, sa vezi ce face, sa vezi daca nu cumva te minte, si pe de alta parte sa vezi nu cumva, prin comparatie poti sa te simti mai bine. “Si Sorinel sta in casa. No las, ca nu’i asa rau!”.

Chiar suntem o planeta plictisita. De noi insine. Altfel de ce ne’ar interesa atat de mult de restu?

Mi-am facut cont la BRD pentru Studcard. A trecut anul, mi-a expirat cardul, contul meu a trecut pe minus. Tot primeam plicuri cu balanta contului acasa, asa ca am zis sa mi-l inchid. Mai putina hartie consumata de ei, mai mult bine pentru natura!

Insa!!! Pizda mamii lor de hoti, a trebuit sa platesc 26 RON ca sa-mi inchida contul… eram cu 6 ron pe minus, dar pana la 26??? ce pula mea se intampla?

Nu’mi place deloc facultatea pe care o fac. Si apare inteleapta intrebare “de ce nu te lasi???”. Motivele ar fi mai multe:

- exista un truc psihologic care spune ca atunci cand oamenii investesc X ca sa obtina Y ….timpul si efortul pe care l-au depus ii va face sa mai investeasca si Z daca e nevoie. In cazul de fata, dupa ce am irosit(sau ar trebui sa folosesc un eufemism? am investit) 2 ani cu facultatea asta, ma gandesc sa mai trag inca 2 ca doar nu-i asa mult, nu?

- mi’a placut foarte mult de ce a zis Osho: “o sa devin un vagabond, dar nu oricum. O sa termin facultatea de filozofie si o sa fiu un vagabond filozof. O sa fiu un vagabond pentru ca asa vrea eu! nu pentru ca nu am de ales.” Inca nu simt ca m-am implicat destul, ca mi-am dat tot interesul. M-am gandit ca, conditiile ideale sa ma las de facultatea asta si sa incep alta, e sa termin integralist. Asa voi fi impacat ca am facut tot ce am putut!

- nu am garantia ca alegand o alta facultate va fi mai bine. Peste tot e greu, si in 90% din cazuri e doar o iluzie faptul ca iarba vecinului e mai verde. La fel de adevarat e ca intotdeauna ambalajul nu reflecta fidel continutul.

Insa, poate cel mai important motiv e ca n’am destul curaj. Sa-mi bag pula in facultate si sa fac alta. Sau sa-mi bag pula in lene si sa incep sa invat. Sau sa-mi bag pula in timiditate si sa aflu ce imi place cu adevarat.

De ziua mea aş vrea un copac Bodhi. Să pot medita sub el.

Am încercat câteva locuri pentru a medita(in vocabularul meu asta inseamnă a filozofa in linişte la nemurirea sufletului şi nu numai), de la patul din cămin(zgomotos loc), cetăţuia din Cluj(mi-a plăcut, dar e prea mult de mers până acolo, şi mai ales de acolo inapoi… după ora 23 nu se mai găsesc autobuze) până la bârlogul lui zuzu(e linişte şi pace, însă neluminat seara. N-aş vrea să nu mai întorc in vreo noapte acasă).

Am uitat să menţionez că seara e mai plăcut de meditat ca ziua. Poate şi pentru că mi se pare că e mai linişte, şi pentru că e mai racoare(mai ales acuma vara) şi pentru că e intuneric, te poti uita la stele…

Aş vrea să pot ajunge la nivelul in care as putea vorbi cu animalele, plantele si norii. Sa stiu si punctul lor de vedere. Ar fi fascinant. Chiar am dat intr-o zi peste cartea Enzo şi mi s-a părut o idee interesantă. Cred că o să o citesc după ce termin Mănâncă, roagă-te, iubeşte.

Am experimentat recent(pentru a nu stiu cata oara) ca constientizarea te ajuta sa rezolvi probleme. Doar ca e cam greu sa te trezesti. Ai nevoie de păreri obiective. Si cine e mai obiectiv decât un copac, un caine vagabond sau un porumbel, care sunt martori in viaţa de zi cu zi a oamenilor, dar faţă de aceştia, n-au interese ascunse?
Singur imi dau prea tarziu seama că ceea ce cred nu e adevărat. Cu putin ajutor insă…

La un moment dat avea o structură postu ăsta… dar acum realizez ca’i lipseste forma. De’asta nu ma’ntorc incă…

Aseară am avut un fel de noapte neagră a sufletului. Din fericire şi în acelasi timp din pacate, de dimineaţă mă simţeam excelent. Zic şi din pacate, pentru că toată motivaţia de a face lucrurile la care ma gândisem cu cateva ore înainte disparuse.

Unul din acele lucruri era să renunţ la internet pentru 7 zile. O să incerc pentru 5 zile. Un dezavantaj ar fi că se apropie examenele şi am nevoie de acces la grupu de yahuu, dar din experienţă pot zice că nu există niciodată timpul perfect pentru ceva! Apoi o să’mi fie dor de o persoană. Dar daca iţi doreşti ceva cu adevărat… găsesti soluţii. Deci nu e o scuză.

Ideal ar fi fost să renunţ şi la statul pe calculator, dar daca n-o să pot da de 10 ori refresh la mail în speranţa că urmatorul mesaj gen “ai castigat 1000000$” o să fie adevărat şi o să-mi permit în sfărşit harem, cu siguranţă n-o să folosesc calculatorul decât la chestii utile:citit cursuri, vizionat seminarii de dezvoltare personală şi eventual seriale.

O să închei cu un citat foarte tare de Tolstoi: Dacă vrei sa fii fericit, fii! (cine te poate oprii???)

Şi începând de acum, incepe numărătoarea inversă…