ciupy's blog

Saptamana asta e saptamana de restante. Azi plec la cluj si raman acolo pana termin de dat restantele. Nu voi avea net, nici macar calculator, dar asta poate fi un lucru bun. Fara lucruri care sa’mi atraga atentia voi invata!

Am gasit o carticica despre managementul timpului. E buna de citit in vacanta

Nu am citit decat cateva pagini din Conversatii cu Dumnezeu, dar am retinut ca Dumnezeu vorbeste cu noi prin semne. Azi, am fost la bunica, si cum nu aveam ce face, stateam pe pat, cu cartea de “Programare asistata de calculator” pe burta si incercam sa vorbesc cu Dumnezeu si sa’i zic “arata’mi un semn!”, asta legat de faptul ca nu am niciun chef sa invat, si ma simteam destul de naspa.

N’am primit niciun mesaj pe moment, dar apoi, pe drum, s’a intamplat ceva ciudat. Veneam spre casa cu masina si a inceput sa ploaie torential, incat nu vedeam la 2 metri in fata. Drumul era plini de gropi, care amplificau “distractia”. Mama mi’a zis sa trag pe dreapta si sa astept sa se opreasca ploaia. La o rascruce, o masina din fata, a oprit. Eu am continuat sa merg, iar la cateva sute de metri ploaia incepuse sa fie mai rara, iar apoi, la un kilometru deja nu mai ploua deloc. Soarele era pe cer, iar noi am ajuns cu bine acasa.

Poate toata povestea de mai sus e o simpla coincidenta, insa eu prefer sa o privesc ca o metafora. Cand ploua torential, credeam ca asa e peste tot! ca pana acasa o sa inaintez ca melcul… Daca ma opream, as fi putut sta ore intregi asteptand sa se opreasca ploaia, cand de fapt ploua doar pe o portiune de cateva sute de metri. Poate ca asa e si in viata. De multe ori ai o stare proasta, si crezi ca ea va fi permanenta, asa ca in loc sa cauti solutii, te blochezi. Poate ca de fapt, tot ce trebuie sa faci e sa continui sa mergi, pentru ca la doar cativa pasi inainte, “vremea” va fi mai buna.

De fapt filmul se numeste Definitely,Maybe si e tare de tot!

Ma simteam destul de prost, dar filmul + un element X (ca ala din the powerpuff girls) m’a binedispus, asa ca m’am gandit la o teorie, netestata inca, si cu o forma de prezentare cam subreda(o sa mai lucrez la ea).

Stii fazele alea din filme cand trebuie sa se copieze niste date pe o discheta si arata progresul? Iar o data ce s’a incarcat, “răul” e terminat, fără nicio cale de scăpare? M’am gandit ca si noi avem in interior un fel de baterie care are un punct maxim de incarcare, care o data atins, bateria nu se mai descarca niciodata. Ei bine, la bateria asta poti sa’i zici incredere, sau ambitie, sau curaj, sau puterea de a crede ca nu exista limite, sau motivatie.. dupa cum ziceam inca lucrez la enuntul teoriei. Problema e ca cineva(societatea, familia, vecinii, cainii vagabonzi poate) nu vor ca tu sa iti incarci bateria complet. Asa ca te bombardeaza cum stiu ei mai bine, ca tu sa ai cat mai putina energie in baterie, pentru ca ei stiu ca atunci cand ea va fi plina, ei vor fi pierduti, ei nu vor mai conta pentru tine, vei fi independent, din toate punctele de vedere.

Deci pe de’o parte sunt ei care vor sa te opreasca sa incarci bateria, iar pe de alta parte esti tu, care nu stii ce sa faci ca sa o incarci. Am simtit pe pielea mea cum te simti cand bateria e incarcata, doar ca a tinut prea putin! Pentru ca era doar un impuls… Dar m’a facut sa realizez ca exista stari superioare si sa cred ca se poate ajunge la ele. Mai ramane doar intrebarea, cum?

Nu o sa spun ca sunt trist ca a murit Michael Jackson, nu vreau sa fiu ipocrit. Nu l’am ascultat cat timp a fost in viata, asa ca nu voi incepe sa’l omagiez dupa moarte. Insa acum, cand ma gandesc la Michael Jackson, ma gandesc la urmatoare lucruri:

- nu’mi vine sa cred ca a murit. In general pun pe superstaruri o eticheta: nemuritoare! Dar ar trebui sa fie o lectie ca toti murim la un moment dat. Unii vor ramane in istorie, altii nu, dar moartea nu iarta pe nimeni.

- pana acum cativa ani nu stiam ca Michael Jackson a fost negru. Nu am inteles niciodata de ce a ales sa fie alb. De ce a facut atatea operatii. Singura chestie la care ma pot gandi e ca oricat de talentat esti, oricat de multe ai, ramai tot om, cu calitati si defecte si e tot greu sa te accepti asa cum esti. Celebritatea nu face acceptarea mai usoara. Daca nu frustrarile au fost motivul operatiilor, sunt curios de el. Cu toate astea, desi mereu am considerat ca el e problema, pentru ca nu s’a acceptat negru, poate ca eu sunt, pentru că nu accept că el a vrut sa se schimbe.

- desi el a fost regele pop’ului, unii si’au indreptat privirea asupra ce a facut rau(sau ce au considerat ei ca fiind rau, vezi operatiile) decat sa se uite la ce a facut bun, muzica lui. De multe ori se intampla asa, oamenii iti cantaresc doar faptele rele, uita de cele bune.

- poate ca ar fi totusi ceva de invatat din operatiile lui Michael Jackson. Cand a luat hotararea probabil era constient ca multi il vor condamna, dar si ca multi il vor accepta. Parerile au fost pro si contra, dar a facut ce a simtit EL. Apoi majoritatea l’a sustinut. Dovada sunt fanii sai, inca numerosi.

Pentru cei care isi doresc atat de mult sa se lase de fumat incat ar rezista sa citeasca 188 de pagini, le recomand cartea lui Allen Car, “In sfarsit nefumator“. Tipul zice ca a trecut la 100 de tigari pe zi, la zero.

Pentru ceilalti, care nu au chef sa citeasca atat, le recomand “tratamentul” lui Osho:

“Fa un lucru: nu te opri din fumat acum – pentru ca acest lucru nu te va ajuta si tu vei continua sa fumezi. Fa un lucru: respira. Ori de cate ori simti nevoia sa fumezi, intipareste’ti in minte ca mai intai trebuie sa respiri adanc timp de cinci minute. Incepe prin a expira: expira complet. Inspira adanc, expira complet, dar ar trebui sa se insiste asupra expirarii. De ce? Pentru ca aerul trebuie dat afara. Doar incearca sa expiri total pentru ca aerul sa iasa. Fa acest lucru timp de cinci minute inainte de fiecare tigara.

Trebuie sa platesti un pret pentru fiecare tigara, nu? Te costa cinci minute de respiratie profunda. Daca dorinta nu mai exista dupa cele cinci minute, atunci nu mai trebuie sa fumezi; daca inca simti dorinta, atunci poti sa fumezi. Si acest lucru te va ajuta. Procedeza asa inainte de fiecare data. La inceput, din 100 de incercari, 75% vor elimina dorinta de a fuma. O respiratie corecta iti va un sentiment de buna dispozitie pe care nu il ai atunci cand fumezi. Tu vei fi atat de fericit si atat de plin de vitalitate incat nu vei mai vrea sa fumezi.

Odata ce incepi sa te bucuri de cele 5 minute de respirat adanc nu vei mai simti nevoia de a fuma. Nevoia aceasta vine mereu atunci cand nu te bucuri de viata; daca te bucuri de ceva, atunci uiti de tigari. Daca te uiti la film si il urmaresti cu atentie, atunci nu vei fuma. Daca asculti muzica si iti place ceea ce faci, atunci vei uita de tigari. Orice lucru in care te implici si iti face placere te va tine departe de tigari. Tu nu vei mai fuma decat atunci cand nu iti place ceea ce faci”.

Minimix, vreau sa ma feresc de tine si ghici unde te gasesc? In film! Ori sunt nebun ori chiar semeni cu Camille!

p.s. dupa aproape un an, a aparut titrare asa ca am reusit si eu sa vad filmul.
A meritat!

Azi m’am dus sa fac o cerere pentru un examen de marire de nota. Am intalnit o tipa ce dadea 4 mariri! M’am simtit mic in comparatie cu ea. Pentru ca as fi putut da si eu 2 mariri, dar lenea e prea mare… M’am simtit mic pentru ca ea lupta pentru ce isi doreste. Vroia sa fie sigura ca primeste camin, nu o interesa sa fie mai buna ca gigel, nici sa il impresioneze pe domn profesor urechila, nici sa ia bursa(poate sunt lucruri mai importante ca banii).

Un pulau, ca altfel nu pot sa’i zic, a comentat repede “tocilara piz*ii”. Dar pulaul nu stie ce zice. Pentru ca el stie doar sa doarma si sa se uite la filme. El nu poate sa inteleaga ca viata inseamna mai mult decat filme cu nota mai mare de 8.1 pe imdb. Sau mai mult decat niste peturi de bere. Peste cativa ani, ea va avea un loc de munca decent. El, in schimb nu. Decat daca isi da seama la timp in ce cacat se scalda.

In astfel de situatii, incepi sa te gandesti cat de mult conteaza anturajul. Pentru ca un pulau te va trage mereu in jos. In schimb un caracter puternic te inspira, te motiveaza, te face sa scoti ce ai mai bun din tine. Asa ca daca dai de pulai, aminteste’ti de povestea broscutei.

e pavat cu fapte bune!

Azi am aflat ca la proba orala de limba engleza multi elevi au luat note mici, intre 6 si 7, mult mai mici decat cele de la romana. Toti au inceput sa dea vina pe comisie. DA! Cei din comisie sunt de vina, ca 4 ani de zile te’ai lasat pupat in fund de doamna profesoara. DA! Cei din comisie sunt de vina ca ai primit note pe compunerile facute de colega, si pe lucrarile copiate de la colega. DA! Cei din comisie sunt de vina ca tu habar n’ai ce e aia limba engleza, pentru ca 4 ani de zile ai evitat sa o inveti.

Daca profesorii ar fi fost mai severi poate lucrurile ar fi stat altfel. Dar 4 ani de zile elevii de mai sus au zambit ironic: “ce am fraierit’o pe doamna profesoara”. Insa azi si’au dat seama ca s’au fraierit pe ei. De fapt, NU! nu si’au dat seama. Inca ei cred ca, comisia e de vina ca au primit notele alea mici

Cred ca cele mai mari minciuni pe care ni le spunem sunt cele legate de “daca”. Daca aveam mai multi bani, as fi putut invita mai multe fete la suc, as fi putut sa le cumpar mai multe flori, as fi putut sa le vizitez in locuri indepartate. Daca ne’am fi intalnit in alte conditii, cerul ar fi fost mai albastru. Daca mama nu mi’ar fi rupt chitara in clasa a doua pentru ca a surzit catelul acum as fi fost mare star rock. Daca as manca mai multe caise as avea … mai mare. Daca nu mi’ar lipsi X si Y as avea Z.

Opreste’te! In primul rand, sunt unele lucruri in care daca chiar crezi, poti incepe sa le faci. Crezi ca caisele iti vor face barbatia mai voinica? Incepe si mananca caise! Crezi ca poti ajunge mare artist rock? Ia’ti o chiatara si incepe sa canti!
Apoi, sunt unele lucruri care nu pot fi dovedite! Nu ai de unde sa stii ca daca X atunci Y. Daca crezi ca daca ai avea bani ti’ar fi mai bine, gandeste mai in profunzime. Pentru a avea o sura de venit, trebuie sa lucrezi. Daca lucrezi, s’ar putea sa nu mai ai timp sa faci lucrurile pe care le vrei. Acum ai timp, dar n’ai bani. In ambele cazuri ti’ar lipsi ceva. Asa ca solutia e sa te bucuri de ceea ce ai!

Apoi, in ultimul rand, mi’am amintit de discursul lui Steve Jobs. Zicea la un moment dat, ca e imposibil sa unesti punctele privind in fata, o poti face doar privi in urma! asa ca trebuie sa crezi ca la un moment dat punctele se vor uni! N’am inteles foarte bine ce zicea atunci, dar in seara asta am inteles. Am realizat unele chestii.

Daca nu as fi avut atatea esecuri cu fetele, nu as fi avut niciodata curajul sa’i spun primei tipe de care m’am indragostit ca o iubesc(a fost pe mail, dar a fost un inceput ). Daca nu as fi suferit din cauza aceleasi tipe si n’as fi fost atat de deprimat, n’as fi cumparat niciodata cartea Compasiunea a lui Osho. Carti careia i s’au alaturat alte carti din colectie, si care m’au facut sa’l cunosc mai bine pe “cel mai periculos om al secolului 21″. Nu pot spune ca sunt foarte fericit ca l’am cunoscut pe Osho, datorita viziunilor lui limpezi despre viata si datorita faptului ca citindu’l ma simt atat de mic stiind ca nu traiesc nici 1% din intensitatea cu care ar putea fi traita viata, dar fara el nu as fi cunoscut’o pe Mimisor(i’am promis articol de revelion si sper sa ma tin de promisiune intr’un final) si ar fi fost o mare pierdere.

Nu’mi prea place mie la telecomunicatii, dar daca n’as fi ajuns aici nu i’as fi cunoscut pe Horica, Adrian si Vladinho. Si nu am cunoscut’o indeajuns, dar blonda cu ochi albastrii mi’a adus cateva zambete. Exemplele’s mai multe, nu’mi mai vin in minte, dar s’a inteles ideea. Unele chestii aparent rele, au atras altele bune.

Sunt si lucruri carora inca nu le’am vazut utilitatea: inca n’am inteles ce rol au avut restantele din primul an, sau din primul semestru, sau faptul ca am fost tot liceul un pusti acneic, sau faptul ca mi’am luat permisul din a doua incercare, sau faptul ca am dat 20 de lei pe un gel exfoliant ce stiam ca nu e bun si ca de fapt altceva scrie pe reteta, sau faptul ca am dat 200 de ron pentru restante si nu le’am luat, sau alte chestii ce apar cu minus in agenda…

Cu toate astea, cel putin acum, la ora 22:43, cred ca toate minusurile astea se vor inmulti la un moment dat si vor da plusuri. Si voi incepe sa accept lucrurile asa cum sunt. Fara sa mai folosesc “daca” si fara sa mai accept in jur oameni care folosesc daca.

p.s. nu exista maine! cine vrea sa ia o decizie o ia azi! cine nu o poate lua azi, nu o va lua niciodata!