Azi m’am dus sa fac o cerere pentru un examen de marire de nota. Am intalnit o tipa ce dadea 4 mariri! M’am simtit mic in comparatie cu ea. Pentru ca as fi putut da si eu 2 mariri, dar lenea e prea mare… M’am simtit mic pentru ca ea lupta pentru ce isi doreste. Vroia sa fie sigura ca primeste camin, nu o interesa sa fie mai buna ca gigel, nici sa il impresioneze pe domn profesor urechila, nici sa ia bursa(poate sunt lucruri mai importante ca banii).
Un pulau, ca altfel nu pot sa’i zic, a comentat repede “tocilara piz*ii”. Dar pulaul nu stie ce zice. Pentru ca el stie doar sa doarma si sa se uite la filme. El nu poate sa inteleaga ca viata inseamna mai mult decat filme cu nota mai mare de 8.1 pe imdb. Sau mai mult decat niste peturi de bere. Peste cativa ani, ea va avea un loc de munca decent. El, in schimb nu. Decat daca isi da seama la timp in ce cacat se scalda.
In astfel de situatii, incepi sa te gandesti cat de mult conteaza anturajul. Pentru ca un pulau te va trage mereu in jos. In schimb un caracter puternic te inspira, te motiveaza, te face sa scoti ce ai mai bun din tine. Asa ca daca dai de pulai, aminteste’ti de povestea broscutei.
< ![CDATA[asa-i, adevar graiesti ciupyx draga :*]]>
asa-i, adevar graiesti ciupyx draga
< ![CDATA[:(]]>