ciupy's blog

Dupa cate filme am vazut, am devenit paranoic. Mi’a aparut o umflatura deasupra ochiului drept si e destul de tare. Imi era frica sa nu fie inceputul unei tumori. Dupa ce m’am agitat putin prin casa, mama a hotarat ca e mai bine sa merg la garda. Acolo mi’au zis ca se poate sa ma fi muscat ceva si din cauza aia sa se fi umflat, dar mi’au dat o injectie pentru orice eventualitate. Din fericire, n’o sa mor!

Totusi, pana sa merg la medic, m’am gandit pentru cateva clipe, cum ar fi sa aflu ca intr’o luna voi muri? sau in 6? Tineri fiind(poate chiar si batrani) credem ca vom trai pentru totdeauna, dar uneori viata ne uimeste. Ma gandeam cum as fi aratat cu o umflatura gigantica deasupra ochiului? Si sa vreau sa ma distrez in timpul ramas, cine nu ar fi fost intimidat? ce fata s’ar mai fi indragostit de mine?
Spui ca vrei alta viata, apoi dupa ce primesti o lovitura peste ceafa iti doresti vechea viata inapoi. Aceasi viata pe care o urai, o vrei inapoi, pentru ca ti se pare paradis.

N’am avut timp sa ma gandesc serios ce as face daca as mai avea cateva zile de trait, am schitat doar. Cu siguranta nu as invata pentru restante!. Apoi mi’as cheltui toti banii. Nu as tine nimic la ciorap. Cred ca renunta la filme si seriale, dar poate as citi o ultima carte de’a lui Osho(intimitatea oare?). As petrece timpul cu persoanele dragi, dar doar cu cele care s’au aratat interesate si inainte de a afla despre soarta cruda. Nu’mi plac oamenii falsi si cu siguranta nu mi’as petrece ultimele clipe cu ei.
O sa ma mai gandesc la asta pentru ca nu e nevoie sa fii pe moarte pentru a face lucrurile care iti plac!

Pe drumul spre casa, m’am simtit jenat de felul meu de’a fi. Nu pot da detalii, dar pot spune ca e nevoie de o schimbare. Una radicala. Pentru ca eu pot. Eu sunt magician.

Adrian Soarea scris un articol interesant asupra caruia fiecare ar trebui sa mediteze serios. Cu toate astea sunt sigur ca 9 din 10 vor spune ceva de genu: “wow, cat adevar”, “stiam deja asta” sau “foarte tare, o sa ma folosesc de informatie” iar a doua zi vor uita tot, vor trai la fel ca pana acum. Doar unul din 10 va depune efort pentru a’si schimba viata si a merge pe calea lui.

E trist, dar pe de alta parte e de inteles. Majoritatea oamenilor sunt prea lasi pentru a trai, prea lasi pentru a’si asuma responsabilitatea pentru viata lor, asa ca lasa asta pe mana altora. In felul asta, pentru orice se intampla, nu esti tu de vina. Nu traiesti, dar macar supravietuiesti..

Osho a spus ceva asemanator: cine e dispus sa’si riste respectabilitatea va putea realiza tot ce vrea. Dar sa te simti respectat(nu sa fii!) e atat de bine, nu?

Blogu cu dulceata nu prea are viata. Ma gandeam zilele trecute ca daca tot am cumparat domeniul, sa fac ceva cu el, macar cat mai e activ. La un moment dat ma gandeam chiar sa postez retete de dulceata.

Numele e mai putin semnificativ, pentru ca i se poate da orice semnificatie. Alta alternativa ar fi fost sa’l fac blog de dezvoltare personala, dulceata putand semnifica doza zilnica de energie, dar pentru a face asa ceva, ar trebui sa fiu eu insumi dezvoltat si nu prea sunt, am doar 55 de kile.

Apoi, din greseala, am dat de o capodopera de’a mea. Vroiam sa fac un fel de site beta, pentru un restaurant care avea si cinema. Interesanta e doar prima pagina. M’am gandit ca as putea posta pe blog ceva asemanator. Exista o singura problema. Cele mai bune glume iti vin cand nu depui niciun efort. Cand te concentrezi nu’ti iasa nimic. Solutia ar fi sa gasesc o muza sau pe cineva pus pe glume.

Un lucru e sigur: majoritatea oamenilor sunt lipsiti de curaj! Exista mai multe trucuri pentru a iesi din starea de confort, de a face lucruri pe care in mod obisnuit nu le’ai face desi ai vrea. Urmatorul truc a fost prezentat in seminarul man transformation.

David Deangelo le’a spus participantilor ca daca vor ca succesul sa fie inevitabil sa faca urmatorul lucru: sa se gandeaca la un lucru, pe care daca l’ar face regulat o perioada lunga de timp(o luna, un an) succesul lui ar fi inevitabil. De exemplu: vrei sa’ti invingi teama de femei si stii sigur ca daca ai aborda in fiecare zi o femeie, timp de un an, frica ar disparea complet. Dupa ce isi stabilesc ce isi doresc, sa scrie un cec echivalent cu salarul pe un an pe care sa’l dea unui prieten si sa’i spuna ca ii va raporta in fiecare zi ceea ce face iar daca intr’o singura zi nu’si va indeplini misiunea, el trebuie sa cheltuiasca toti banii!

Simplu, nu? Daca ai de ales intre a suporta 1 minut de rusine sau a’ti pierde banii pentru care ai muncit un an, ce ai alege? eu cred ca rusinea.. Ideea principala e ca oamenii au nevoie sa fie constransi pentru a face lucruri. Daca nu au curajul sa faca ceva inseamna ca nu simt ca pierd prea mult nefacand lucrul acela.

Evident, lucrurile pot fi restranse. Poti zice de exemplu ca pentru fiecare fata pe care vrei sa o abordezi si nu faci nimic, sa dai 10 ron unui cersetor. Prima data poate vei alege sa dai banii, a doua oara la fel, dar la un moment dat iti vei aduce aminte ca portmoneul nu e fara fund si ai face ce ai de facut! Si binenteles ca nu totul se reduce la femei. Poate fi vorba de invatat, sau de cititul unei carti, sau de ce nu de trasul de fiare. Fiecare are slabiciunile lui.

Dupa ce am stat o luna fara hard-ul de 320 de giga pentru ca nu pornea sistemul cu el, evitand de doua ori sa merg cu el la service pentru ca nu mai gaseam garantia si in final pregandu’ma sa fac pasul cel mare dupa ce am gasit’o, am reusit sa’l fac sa functioneze.

Am avut o sclipire de geniu. M’am gandit ca ar putea sa aibe partitiile stricate si deaia nu merge asa ca am zis ca singura chestie pe care pot sa o mai fac e sa’l formatez. Daca aveam doua dischete puteam face asta cu partition magic. In lipsa lor, a trebuit sa apelez iar la genialitatea mea. Pentru ca windows XP nu are drivere pentru S-ATA m’am gandit sa incerc sa formatez hardul cu Windows 7. Si a mers! Din trei partitii, doua erau stricate. Cele cu filme si seriale!. Noroc ca partitia cu materiale pentru seductie a ramas intacta

Acum pot in sfarsit sa scot seria 4 de la prison break si sa’mi mai adaug un serial terminat la palmares

Home este un documentar despre planeta noastra, despre influenta omului asupra Pamantului. L’am vazut calitate blue ray si am ramas uimit de cat de minunata e planeta. E interesanta si povestea, dar si locurile prezentate. Daca ai 2 ore la dispozitie, trebuie sa’l vezi!

Cand eram mic, tiganii din cartier imi cereau deseori bani cand dadeam de ei. “Da si mie sa’mi iau o tigara, da si mie sa’mi iau o bomboana”. Stateau si se uitau cum ieseai din magazin si apoi sareau pe tine. Fiind slab(si fizic si de inger) de fiecare data cotizam, clocotind de furie si promitandu’mi ca de a doua zi ma voi apuca sa trag de fiare. Si a doua zi faceam 2-3 flotari, 2-3 genoflexiuni, dar a treia zi uitam tot ce’mi promisesem. De altfel nici pana in ziua de azi nu am tras de fiare..

Am mai crescut si ii vedeam pe altii cum isi permit cate’n luna si in stele. De fiecare data cand vroiam ceva sau vroiam sa plec in vreo excursie si nu aveam bani, dupa ce’mi trageam cateva palme imaginare, imi promiteam ca voi incepe sa castig bani. Voi lucra, sau voi avea idei geniale inventand diferite chestii care se vor vinde peste noapte in milioane de exemplare iar eu voi putea avea tot ce imi doresc(ma uitam prea mult la filme ). Timpul a trecut, iar tot ce am facut pana in prezent a fost sa citesc cateva carti despre bani, si sa colectez alte cateva zeci. In rest.. nicio incercare pentru a ma imbogati. Am listat anul asta variante de bac si am facut bani frumosi, dar la cate de mare era discursul despre “intr’o zi voi fi bogat” chestia asta e nesemnificativa.

In generala a fost usor. In liceu am inceput sa lenevesc. Cu fiecare an care trecea invatam tot mai prost. Apoi in facultate, am dat’o in bara rau de tot. Dupa primul semestru, 3 restante. Dupa al doilea, 6. Vroiam sa pastrez echilibrul. Dupa ce mi’am luat 5 din 6 restante, mi’am promis ca in anul 2 voi invata pe rupte. Ca voi fi aproape sa iau bursa, sau cel putin ca profesorii ma vor sti drept unul dintre studentii model. Credeti ca asa a fost? A fost mai rau

De fiecare data cand ma indragosteam de o fata si nu reuseam sa’i zic sau nu reuseam sa fiu cu ea, imi promiteam solemn, cu o mana pe inima ca data viitoare va fii diferit! Pana data viitoare voi face atatea, incat voi fi in stare sa strabat mari si tari pentru ea. Voi avea atata incredere in mine incat pana si buddha sa fie invidios din mormant(ei bine, asta n’am zis’o, e noua ). Si totusi dupa ce durerea trecea, reveneam eu. Un las, un prost, un om fara niciun rost.

Ma uit in jur si vad multi prosti! Pe bune. Dar trist e ca si eu sunt prost, sunt exact ca ei sau poate sunt mai prost, poate ei nu sunt constienti de situatia lor, dar eu sunt de a mea si stiu si ce trebuie sa fac pentru a iesi din groapa in care ma aflu. Dar ma multumesc cu discursuri, discursuri atat de bune incat imi dau lacrimile cand ma aud si mi se face pielea de gaina cand ma aud. Nu’i gluma!

Poate imi merit soarta pentru ca se zice ca facem acesi greseala din nou si din nou pentru ca nu ne invatam lectia. Daca am invata’o, lucrurile s’ar schimba. A trecut o luna din vacanta si nu ma pot lauda cu nimic. Poate cu o mica excursie, care a fost incantatoare, dar care nu ajunge pentru ca eu sa ma pot mandri cu mine.

O sa fac o ultima promisiune in fata tuturor(ma rog, 2-3 cititori ). Incepand de azi ma voi schimba. Voi face pasi mici, dar pana la sfarsitul vacantei voi fi alt om. Voi viziona seminarul Man Transformation, voi reciti toate cartile pe care le am de la Osho, voi asculta cartile audio legate de bani si dezvoltare persoanala, voi invata pentru restante, voi incepe sa fac flotari si abdomene(se poate mai mult, dar nu vreau sa ma fortez) si voi incepe sa ma accept si sa accept tot ce se intampla.

De ce toate astea? In primul rand pentru mine, dar si pentru ca m’am indragostit. De data asta vreau sa simt ca o merit!

Cu atat m’am ales dupa cateva ore de facut curatenie prin garaj. Am adunat tot fierul vechi pe care l’am gasit si l’am dus la centrul de colectare. Din pacate cu criza asta fierul e cam ieftin, dar totusi am iesit pe plus avand in vedere ca scopul era sa eliberez spatiul din garaj si nu sa fac bani.

Am urmat sfatul lui ZuZu si azi am facut lucruri marunte.

Am baut o bere(aproape rece) si am fost sa vad Ariesu, incercand sa meditez asupra versului lui Raku: “antrenamentul e sa pot sa fiu ca apa, urmand drumul constient ca trecatoare’i groapa”. Intre timp au aparut acolo niste oameni ce’si spalau covoarele, iar meditatia mi’a fost intrerupta de intrebarea: “e legal ce fac ei?”.

Plin de “energie” m’am intors acasa. Acolo am dat peste un vecin de 9 ani talentat la fotbal si i’am propus un pariu. Eu stau in poarta iar el suteaza. Daca din 5 suturi imi da un gol, ii dau un leu. Prima partida am pierdut’o, apoi mi’am recuperat banii, apoi i’am pierdut din nou si tot asa. Intr’un final am fost kit. Eu am ramas cu banii mei, ca el si asa nu avea A fost interesant oricum sa’l vad entuziasmat de pariu. Ar fi jucat toata noaptea pana cand ar fi fost pe plus

S’a inserat si am fost “provocat” sa mai beau o bere. Din pacate am luat o golden brau. Probabil cea mai rea bere din lume. Nu am observat niciun efect asupra mea.

A fost o dupa amiza ok. Totusi, incepe sa’mi fie frica.. cand ma apuc de invatat?

Pentru ca nu mi’am mai accesat de 4 luni adresa de mail pe care o foloseam pe post de jurnal, toate mailurile au fost sterse. S’a dus naibii sansa mea de a scrie “jurnalul unui ratat”. O sa mor sarac