Atat mi-a mai ramas. Am luptat 21 de ani, am obosit si tot nu sunt fericit. Nu sunt cum as dori sa fiu. Nu am ce mi’as dori sa am. Nu ma simt cum mi’as dori sa ma simt.
De cand ma stiu am luptat continuu. Lupta nu a fost chiar efectiva, in sensul ca daca mi’as fi dorit sa scot un dinte cuiva nu i l’am scos, fiind prea slab, dar in schimb, ajuns acasa m’am dat cu capul de pereti. Daca spiritul meu ar fi un oras plin de cladiri, cu siguranta ar arata ca’n filmele despre apocalipsa, toate cladirile ar fi devastate.
Nu stiu sa renunt. Nu stiu sa fiu ca firul de iarba care se pleaca in fata furtunii. Eu stiu sa fiu doar ca si copacii care o infrunta si ajung sa fie rapusi la pamant. Asa am fost invatat. Nu mi s’a parut ok sa fiu un las, si de fiecare data cand mi’a placut vreo fata si n’am reusit macar sa o salut m’am pedepsit. De fiecare data cand am vrut sa fac ceva si n’am facut m’am pedepsit. De fiecare data cand mi s’a spus mergi pe jos la magazin, nu cu bicicleta m’am pedepsit. De fiecare data cand vroia sa stea sora mea la calculator si vroiam sa stau si eu m’am pedepsit. Nu am putut niciodata sa accept ce mi se intampla. Intotdeauna am considerat ca trebuie sa lupti pentru ce vrei. Dar in cacat, ca lupta nu ajutat la nimic.
La ce cacat te ajuta inteligenta? Geniile sunt cele mai nefericite persoane, pentru ca ele inteleg lucruri pe care oamenii obisnuiti nu le inteleg. Si nu pot sa le accepte, vor sa le schimbe. Si ajung nefericiti. Oamenii de rand nu’si pun probleme. Pe ei ii intereseaza ca in grila de programe sa fie OTV.
In zadar ma lupt. Dar cum cacat sa accept?
< ![CDATA[Fă ceva diferit. Ceva mărunt. Chiar dacă asta înseamnă să mergi la magazin să-ţi iei o portocală. Du-te. Şi faci tot felul de lucruri mărunte şi încet încet creşti scara de valoare a lucrurilor. Nu trebuie să se întâmple nimic extraordinar. Tot ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat. Extraordinarul nu există. Eu am încercat să fac lucruri extraordinare. Ştii cât a durat fericirea: maxim o oră. Şi din acea oră, acum în prezent, n-a mai rămas nimic, decât regretul că a trecut.
Da e un comentariu mai pesimist, însă odată ce renunţi să mai cauţi într-un loc, atenţia ţi se va îndrepta spre lucruri pe care nu le-ai observat până acum. Şi asta ar putea fi un lucru bun :) Baftă]]>
Fă ceva diferit. Ceva mărunt. Chiar dacă asta înseamnă să mergi la magazin să-ţi iei o portocală. Du-te. Şi faci tot felul de lucruri mărunte şi încet încet creşti scara de valoare a lucrurilor. Nu trebuie să se întâmple nimic extraordinar. Tot ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat. Extraordinarul nu există. Eu am încercat să fac lucruri extraordinare. Ştii cât a durat fericirea: maxim o oră. Şi din acea oră, acum în prezent, n-a mai rămas nimic, decât regretul că a trecut.
Baftă
Da e un comentariu mai pesimist, însă odată ce renunţi să mai cauţi într-un loc, atenţia ţi se va îndrepta spre lucruri pe care nu le-ai observat până acum. Şi asta ar putea fi un lucru bun
< ![CDATA[mersi!]]>
mersi!