Nu stiu daca e cel mai potrivit titlu. Oricum, viata e ilogica.
Am citit articolul asta despre cum sa devii stapan al vietii tale. Si expresia “nebun visator” a aprins un beculet. De fiecare data cand am avut succes, a fost pentru ca n-am gandit. M-am prostit mai mult, m-am lasat dus de val. Daca stateam sa gandesc logic.. ajungeam la concluzia ca nu pot, ca nu-i de mine, ca n-am nicio sansa.
Citind articolul, m-am umplut cu un val de energie: hai sa rupem lanturile! yeah, yeah. E motivant. Si totusi, de cele mai multe ori, dupa ce citim ceva motivant, sarim in sus, dam cu capul de tavan, spargem candelabru si dupaia stam pe intuneric
. Eu am patit-o. N-am spart candelabrul, dar m-am ales cu un mic cucui
.
E frumoasa ideea de a face ceea ce-ti place. De a-ti asculta vocea interioara. Dar care voce??? vocea mea interioara cred ca e cam ragusita, ca n-o aud!! De ieri am inceput un exercitiu. Avand in vedere ca n-o aud, m-am gandit sa o simt. Am fost la un seminar, si ne-a zis tipul ca atunci cand nu stim in ce directie sa o luam, sa ne intrebam vocea. Si ca raspuns sa ne folosim de corp. Pui intrebarea iar apoi, miscarea corpului iti da raspunsul. De exemplu, daca te misti fata-spate e DA, daca te misti stanga dreapta e NU. Sau poate fi invers, raspunsurile le stabilesti dinainte.
Eu am incercat ieri si a dat rezultate. Am incercat si azi, si raspunsul a fost bun, doar ca am fost eu lent. Oricum, am observat ca pana si asta e greu. Sa-ti lasi corpul sa se miste liber. Dar.. ma tot straduiesc
Stii ce m-am gandit? Ca-n scoala ar trebui sa se predea stand up comedy-ul. Lumea ar trebui sa invete sa faca misto. Nu mult! Ar fi aiurea sa gasesc soareci in paine, asa ca s’a gandit Costica ca o sa fie amuzant sa fac pe jerry. Dar, lumea ar trebui sa glumeasca mai mult. Prea multe sinucideri, prea multe feţe triste. De ce?
Si stii ce e ciudat? ca aia ce au sunt mai tristi decat aia ce n-au. Am vazut zilele trecute la televizor un baiat cu arsuri grave pe corp. Nu se mai putea folosi de maini parca, si avea nevoie de medicamente, era ingrijit de bunica lui, pentru ca parintii l-au abandonat in spital dupa incident. Si totusi, zambea. Zambea ca si cum ar fi fost perfect sanatos si toate ar fi fost la locul lor. Si nu era prefacut. Cunoscutii ziceau ca e glumet de felul lui. In schimb,cei sanatosi, sunt mereu nemultumiti, mereu posomorati. “Iar mancam cartofi prajiti? eu vreau peste in sos de caracatita bengaleza pescuita cu unghita de argint a lui Napoleon
“.
Hai sa facem pe nebunii, sa ne bage astia-n funii.
