In momentul asta, ma gandesc “ce mult as vrea sa te urasc!!!”. Oamenii care se urasc, se si iubesc. Imi place cand indragostitii se cearta cu ura, apoi se impaca, uitand de toate, exact ca niste copii care se lovesc, plang, iar apoi se poarta de parca nu s’ar fi lovit niciodata.

Imi dau lacrimile cand ma uit la serial si vad pe cineva facand o fapta eroica. Desigur, in viziunea mea, eroismul inseamna altceva decat sa’ti dai viata pentru tara. Inseamna sa spui unei fete ca o iubesti, sa le spui parintilor tai ca nu vei renunta la prietena ta lesbi chiar daca te vor lasa pentru bani, sa iti parasesti sotul care te bate, sau sa ii spui sotiei tale ca o inseli.

Vreau si eu sa iubesc! Dar astea toate’s parca fara rost… fara valoare. Ce conteaza daca eu zic ca VREAU, cand eu nu fac niciun pas pentru asta? Sau sunt atat de mici incat nici nu conteaza… sunt doar un mincinos. Si totusi, inca sper, ca de undeva, ma va lovi o raza de soare care sa’mi dea curaj sa fac un pas. Pentru a spune si eu “te iubesc!!!”

Si intrebarea e: de ce atata curiozitate? De ce nu poti sa’ti vezi de ale tale? Daca cineva se ascunde de tine o face cu un motiv. Poate il plictisesti, poate nu te (mai) place, sau poate are ceva de facut si nu vrea sa fie deranjat de toti! Ce iti pasa tie?

Pe langa curiozitate, cred ca e vorba si de lipsa de incredere. Simti mereu nevoia sa’l spionezi pe celalalt, sa vezi ce face, sa vezi daca nu cumva te minte, si pe de alta parte sa vezi nu cumva, prin comparatie poti sa te simti mai bine. “Si Sorinel sta in casa. No las, ca nu’i asa rau!”.

Chiar suntem o planeta plictisita. De noi insine. Altfel de ce ne’ar interesa atat de mult de restu?

Insa!!! Pizda mamii lor de hoti, a trebuit sa platesc 26 RON ca sa-mi inchida contul… eram cu 6 ron pe minus, dar pana la 26??? ce pula mea se intampla?