Da, stiu ca nu e cea mai simpla intrebare posibila, dar nu ti-ai facut nici timp, nici CURAJ sa (iti) raspunzi la ea.

Marea noastra problema e ca credem in exclusivitate. Credem ca doar noua ne e frica, restul sunt niste curajosi. Doar noi suntem lasi, ceilalti sunt eroi. Doar ca nu e asa, la toti ne e frica, singura diferenta dintre un invins si un invingator e ca cel din urma isi invinge frica. Se foloseste de ea pentru a urca mai sus. Se foloseste de ea ca o provocare: “uiii, ceva interesant de facut“.

Cu cat faci mai des lucrul de care ti-e frica, cu atat iti e mai usor sa-l faci data urmatoare. De undeva trebuie sa incepi! Frica n-o sa dispara peste noapte daca nu faci nimic in privinta ei.

Cand eram mai mic(nu spun cat de mic ca eram cam mare) imi era frica de moarte sa sarut fetele. Pe multe le-am alungat pentru ca nu mai sarutasem nicio fata pana atunci si imi era asa frica ca nu stiu saruta incat ma coportam ca si cum ma astepta scaunul electric daca greseam(nu stiu daca acum stiu saruta, dar acum nu-mi mai pun problema asta). Asa ca dupa multe rateuri, am facut ceva in privinta asta. Am acceptat ca mi-e frica si i-am spus unei fete ce simt in privinta asta. Dupa multa vreme a sosit “clipa”. Ea se uita in ochii mei, eu in ai ei.. stiam ce urmeaza.. si tot n-am putut sa o fac. Noroc cu ea.

Insa, dupa episodul asta, a devenit totul mai usor. Frica inca exista, dar nu ma mai paraliza. Sau daca o facea, recunosteam. Uf. Ultima data, inainte de a “ataca” chiar i-am zis fetei ca am emotii asa mari ca mi s-a uscat gatul(tot prostanac am ramas )

Frica e ca intunericul. Nu poti face nimic impotriva lui pentru ca el nu exista! E doar o absenta. Aprinde lumina, si intunericul dispare. La fel si cu frica, incepe sa faci lucrurile de care ti-e frica, iar la un moment dat o sa dispara.

Chiar daca simti ca mori, nu tu mori. Frica moare!!!

Dupa ce faci lucrurile de care iti era frica incepi sa te simti liber. Te simti ca si cum toata viata ta ai carat in spate un sac de 50 de kg iar acum in sfarsit nu-l mai ai ca povara!

Ma gandesc la veritasaga, la versu’n care jhivago zice:”s’ar putea sa te mire, dar dragostea nu e o lupta!”. Si daca nu-i lupta, nu poate fi vorba de cucerire. Nu poti cuceri ceva ce n-a opus niciodata rezistenta. Asta-mi aduce aminte de o poveste cu Diogene. Alexandru cel mare a auzit de el, si trecand pe langa satul in care se afla aceasta, si-a trimis oamenii dupa el, insa acesta a zis ca el nu merge, orice i-ar face.

Oamenii au venit si i-au spus lui Alexandru despre acest om ciudat, gol, dar in apropierea caruia iti pierzi controlul. Atunci Alexandru a mers la el si l-a intrebat cum de indrazneste sa nu i se supuna. Raspunsul a fost ca lui nu-i poate spuna nimeni ce sa faca. Nu poate sa-i faca nimeni rau. Poate sa-i taie capul, dar spiritul lui va fi de neatis. Atunci Alexandru s-a inchinat in fata lui si a spus ceva de genu: cum poti invinge un om care nu lupta? Poti omori pe cineva care opune rezistenta, dar nu poti omora pe cineva care spune: taie-mi capul, nu e mare lucru.

Revenind la cuceriri. de suflete. Am auzit expresia “m’ai cucerit”. No bine tu rooozi, ai putea zice. Sa aprofundam. Asa, ca in clasa intai. “copii, avem pe tabla un copacel. Ce ne puteti spune despre el?” Generatia noua o sa spuna: e 2D!. Generatia veche o sa aprofundeze, zicand ca e verde, ca are crengi, frunze, si inceput de flori.

Poate ca a fi cucerit inseamna a lasa garda jos. A fii vulnerabil. A’ti arata punctele slabe. A renunta la lupta. Cand 2 persoane lasa garda jos, nici una nu poate spune ca a cucerit-o pe cealalta. Cand nici una nu mai lupta, cand amandoua au depus armele, vine primavara. Si se intampla lucruri minunate. Si cam atat cu descrierea, ca nu stiu sa fiu profund.

Si poate ca profunzimea nu sta-n cuvinte. Ci in ce se simte.

Daca vrei sa inviti o fata la un suc iar ea te refuza, apoi tu te dai cu capul de toti peretii, e clar ca nu ai fost pregatit!! Da, iti poti zice: ce era asa de greu sa sorb din sticla si sa port o discutie despre avionase fara motor? Nimic! doar ca uiti din vedere ca tu nu-ti doreai doar discutii despre avionase fara motor.. ai fi vrut sa discuti si despre disparitia iepurasilor din noua zeelanda. Si nu detineai destule informatii!!

Citisem mai demult o poveste despre doi vanzatori. Unul dintre ei il invidia pe celalalt ca a obtinut un contract foarte mare, in timp ce el.. nu facuse nimic. A avut noroc! a fost primul si singurul lui gand. Insa el a uitat, sau nu a tinut cont ca partenerul lui negociase luni de zile cu firma respectiva, oferindu-le periodic informatii si raspunzandu-le la orice intrebare, in timp ce el.. testa noua versiune de PacMan.

Acu, sa revenim la ghinionul unei vieti murdare. Adevarul e ca toti avem o viata murdara. Cel putin cand ne nastem. Suntem plini de sange! si alte minunatii! mereu inchid ochii cand vad la teve vreun pui de om scos din “cuptor”. Dupa cateva spalaturi, mai arata si el a “ia-ma’n brate nene!”
E drept, nu toti ne nastem cu aceleasi…beneficii. Unii sunt nascuti intr-o gramada de peste(pentru cine a vazut perfume), altii in puf. Unii sunt printi, iar altii cersetori. Dar astea sunt “beneficiile” exterioare. Toti avem insa aceleasi “beneficii interioare”. Fiecare poate ajunge la starea de fericire, doar ca avand in vedere ca suntem diferiti, pentru fiecare fericirea inseamna altceva. Unii sunt fericiti cand arunca in televizor cu cutii goale de bere, iar altii cand golesc juma de magazin.

Si-atunci, daca te gandesti mai bine, ghinionul e o limita ce doar de tine ţine! Depinde de tine daca accepti ceea ce ai si te bucuri la maxim de “averea” ta, sau daca esti mereu nemultumit. Imi vine acum in minte filmul 50 first dates. Era o tipa care in urma unui accident, si-a pierdut memoria de scurta durata. Credea ca are 24 de ani si ca “azi” e ziua ei. Asa ca parintilor le-a fost frica ca ea sa nu reactioneze urat si se purtau in fiecare zi ca si cand ar fi ziua ei si ar face 24 de ani. Asta pana cand un tanar s-a indragostit de ea si spre deosebire de parintii ei, a vazut mai departe de problema ei si in loc sa o tina in loc, sa-i faca pe “plac”, lasand-o sa creada ca “azi” e ziua ei, a facut-o sa mearga inainte.

Pentru asta, in fiecare zi ii amintea ca a avut un accident si ca “azi” nu e ziua ei. A fost mai greu la inceput, dar apoi a devenit rutina sa-i aminteasca ca a crescut. S-a casatorit cu ea, au facut un copil, si intre timp, toata treaba asta cu “nu e ziua ta” a evoluat. Tipul i-a facut motanje video cu zile din viata ei, de la nasterea copilului pana in prezent, pentru ca ei sa-i fie mai usor sa-si dea seama ce se petrece si pentru a-si trai viata cate o zi pe rand.

Cum a reusit asta? spulberand mitul “exista noroc si ghinion” si acceptand ca sta in puterea lui sa-si schimbe viata!

Din punctul meu de vedere sobolanul este un trantor. Toata ziua sta si cauta prin gunoaie pana cand face burta mare. Dupa ce se plictiseste de cautat, incepe sa raspandeasca boli. Are dinti mari, mustati lungi si un zambet ironic. E putin gretos si nu mi-as cumpara unul desi se zice ca ar putea fi folosit pe post de animal de companie. Daaaa, chiar ma gandeam intr-o zi ce fain ar fi sa fac curat dupa cineva

Ca zodie, cica persoana sobolan stie sa se bucure de placerile vietii. Cu toate astea e neincrezator in sine. Mai multe aici.

Din cand in cand mai aud in stanga si-n dreapta oameni facuti sobolani. Uneori din cauza fizicului(dintii mari), alteori din cauza comportamentului: trantor, nesimtit, gras, nespalat, lacom..

Acesta e primul din seria de articole “spune-mi ceva despre…” unde “…” e un cuvant sau o experesie. Nu e tare reusit.. dar urmatoarele sper sa fie