ciupy's blog

Vin examenele si oricat as vrea() nu mai pot citi ce e extrascolar. Asa ca am zis ca ultima carte pe care o voi citi e Cele 4 legaminte scrisa de Miguel Ruiz (pentru cei interesati am pus-o la download).
Cele 4 legaminte sunt urmatoarele:

1.Fiti impecabili in tot ceea ce spuneti!
Nu rostiti decat adevarul. Nu afirmati decat ceea ce ganditi cu adevarat. Nu folositi cuvintele pentru a jigni sau pentru a barfi, lucru valabil inclusiv pentru voi. Aplicati puterea cuvantului in sensul adevarului si al iubirii.

2.Nu luati nimic personal!
Nimic din ceea ce fac altii nu are vreo legatura cu voi. Tot ce afirma si tot ce fac ei este proiectia propriei lor realitati, a propriului lor vis. Daca deveniti imuni la opiniile si la actiunile celor din jur, nu veti mai fi victimele unei suferinte inutile.

3.Nu faceti presupuneri inutile!
Cautati in voi curajul de a pune intrebari si de a exprima ceea ce doriti cu adevarat. Comunicati cu cei din jur cat mai clar cu putinta, evitand astfel neintelegerile, tristetea si dramele inutile. Acest legamant este suficient pentru a va transforma radical viata.

4.Faceti intotdeauna tot ce va sta in putere!
Nu uitati insa ca eficienta noastra maxima se schimba de la o clipa la alta, la fel cum starea organismului difera atunci cand acesta este sanatos de momentul cand este bolnav. Indiferent de circumstante, faceti tot ce va sta in puteri. Veti evita astfel autojudecarea, criticile si regretele inutile.

Osho a fost un mistic. Cand i s-a cerut sa spuna care sunt cele 10 porunci ale sale, el a raspuns:

M-ai intrebat de cele Zece Porunci ale mele. E o problema dificila, deoarece eu sunt impotriva oricaror fel de porunci. Totusi doar pentru amuzament, notati:

1) Niciodata sa nu asculti ordinul altuia, daca el nu vine deasemenea si dinauntrul tau.
2) Nu exista Dumnezeu altul decat viata insasi.
3) Adevarul este in tine, nu il cauta in alta parte.
4) Dragostea este rugaciune.
5) A deveni cineva lipsit de insemnatate este usa spre adevar. Lipsa de insemnatate insasi este mijlocul, telul si realizarea.
6) Viata este acum si aici.
7) Traieste constient (treaz). Nu inota, pluteste.
9) Mori in fiecare clipa asa incat sa fii altul nou in fiecare moment.
10) Nu cauta. Ceea ce este, este. Opreste-te si priveste.

in 2009 un singur lucru as vrea sa fac: 72 62 482372. restu’i efect fluture.

nu’s genu cu muschi. poate cu creier. daca vin 20 de puradei de 10 ani s’ar putea sa iei bataie daca esti cu mine. asadar nu’s genu pe care “sa te poti baza”. am incercat mereu sa ma feresc de bataie. poate si din frica, pentru ca e un efect de bumerang. nimic nu se uita. si daca te bate x si maine te revansezi cu y in stanga, x ori vine cu z, ori te tine minte, si’ti scoate un dinte cand are ocazia. nu cred ca violenta e solutia. oricum nu asta era ideea, ci ca n’am fost si nu sunt baiet de carthier.

nu’mi place sa trimit de sarbatori mesaje cu povesti nemuritoare prin ele. de’alea luate de pe net. mai ales alea cu efecte speciale… cica nush ce lumina sa se reverse asupra ta si sa te lasa straluncind ca licuriciu’. sunt sceptic, poate deaia nu’mi plac. in schimb sunt unele care’mi plac, doar ca sunt frumoase cand le citesti pentru prima data, si devine stresant cand primesti al 30 lea mesaj identic cu primele 29. de’asta prefer oricand sa’mi trimit propriile dume chiar daca e greu, chiar daca nu’mi iasa tot timpul, dar imi place sa fiu original. cat de des posibil. ma roade cand copiez. dar asta are si dezavantaje. e greu sa fii original 24\24.

la betie oamenii parca’s mai prietenosi. iubesc pe toata lumea. iti vine sa’i treci in testament! dar sa nu’i crezi! pentru ca sunt asa doar daca situatia e pe placul lor. incearca sa le ceri ceva. incearca sa nu le faci pe plac. surpriza! apare lupu! adu radiera…

lumea ar fi mai buna daca nu am fi atat de egoisti. gandeste’te la saw 5. daca nu l’ai vazut, pacat. acu’ o sa stric surpriza. era vorba de 5 persoane, prinse intr’o capcana. erau amenintati cu moartea si pentru a supravietui trebuiau sa treaca de 5 probe. daca s’ar fi gandit si la cei din jur, ar fi supravietuit toti. dar asa, la fiecare proba moare cate unul, pentru ca instinctul de supravietuire i’a orbit. da o mana de ajutor! si nu pentru a primi 2 inapoi, ci pentru ca “visezi la o lume mai buna”. dar astepti mereu ca celelalt sa faca primul pas!

vacanta asta a trecut prea repede. nu am avut timp nici macar sa deschid dosarul cu cursuri. vinerea asta colocviu, vinerea viitoare la fel. nepregatit la ambele. apoi sesiune. distractie maxima.

n’am citit nicio carte din cele pe care vroiam sa le citesc. bravo ma!. nu le mai duc la cluj. le car degeaba. imi pare rau doar ca nu e liniste cu toate ca sunt cateva persoane care ma apreciaza.

m’as uita la un film. am auzit ca “It’s a boy girl thing” e fain. dragoste, tineri, complexe depasite… cum n’a fi? da’ eu cand mai dorm?

Cinci cretini au trecut printr-un sat. Oamenii erau uimiti cand ii vedeau pentru ca purtau o barca deasupra capetelor. Barca era foarte mare, de-abia o puteau cara. Iar oamenii au intrebat: “Ce faceti?”
Ei au spus: “Nu putem parasi aceasta barca. Ea ne’a ajutat sa trecem de pe celalalt mal pe acest mal. Cum o putem lasa? Datorita ei am putut sa venim aici. Fara ea am fi murit pe celalalt mal. Noaptea se apropia, iar pe celalalt mal erau animale salbatice; eram siguri ca dimineata am fi fost morti. Nu vom parasi niciodata aceasta barca. Ii suntem indatorati pentru totdeauna. O vom cara deasupra capetelor noastre pur si simplu ca admiratie pura.

morala: instrumentele pot fi o binecuvantare daca stii sa le folosesti la momentul potrivit, dar pot deveni si un blestem daca nu renunti la ele. iar instrumentele nu se refera doar la lucruri. [interpretare personala]

nu pot sa zic ca’mi plac foarte mult sarbatorile, incepand de la zile de nastere pana la craciun si pasti. trebuie pregatite pana la cel mai mic detaliu. exista mult stres, direct pe unii, indirect pe mine, iar asta nu’mi place. cumparaturi de facut, curatenie (mi’e mai groaza de curatenie decat de sesiune), prajituri, mancare.. chestii care necesita timp. de exemplu acum nu am nici timp sa scriu pe blog (nu ca as avea ce scrie ) si nu pentru ca am lucrat nu stiu cat, dar pentru ca tot timpul trebuie sa fiu…”disponibil”. nu pot sta si eu linistit la calculator fara sa strige mama “iar nu faci nimic!”. asa ca stau departe de calculator, ma mai duc dupa una alta, mai bat un covor, mai mananc o prajitura pe ascuns si astept sa treaca sarbatorile. au totusi si un lucru bun. primesc cadouri. uneori mai vad rude, prieteni de care mi’e dor. alteori chiar chestia asta nu’mi place. sa stau cu oameni cu care n’am ce vorbi. asa’s eu.. mai nesociabil.. nu ma pot baga in seama cu oricine, poate nici nu ma incanta ideea. sunt oameni pe care’i simt eu aproape.. poate’s eu prea timid.nush..

si totusi, nu le pot opri. ele vin. an de an. nu e un lucru rau. doar ca nu’s pe firu meu. as vrea ca totul sa fie simplu. sa ma pot bucura de toate, dar in general ma bucur de ce nu am. ma bucur de craciun de pasti, si de pasti de craciun “ce fain va fi“.. o da.. poate nu’s un om al prezentului. poate sunt un visator. si atat.

Sarbatori fericite tuturor! sa aveti parte de liniste si pace (eu de astea duc lipsa ).

am citit o povestioara. nu mai stiu unde, iar asta ma roade (peste partea asta puteam sa sar totusi). era vorba despre un batran ce statea la marginea satului si toata ziua se plangea cat e de sarac si cat de rau o duce. avea o casa plina cu diamante pe pereti, dar el nu stia asta, si continua sa traiasca rau. asta pana intr’o zi cand cineva l’a intrebat de ce traieste in saracie cand el e atat de bogat? nu l’a crezut pe moment, dar a luat o piatra si a dus’o in sat la un bijutier. acesta i’a zis ca e un diamant si din ziua aceea omul a trait pe picior mare. se punea intrebarea: cine e mai bogat? unul care are o casa plina de diamante, dar nu stie asta sau unul care e stie de existenta lor? raspunsul e: amandoi!. morala era ceva de genul ca toti avem in noi potential, doar ca nu stim asta. de prea multe ori ne subestimam.
am amintit de poveste, pentru ca azi am realizat ca mosul mi’a adus prin ajutoarele sale multe cadouri anul asta fie ca vreau sau nu sa o recunosc. chiar si iepurasul de pasti mi’a adus un cadou mare chiar daca, din nou, nu vreau sa recunosc. trecem cu vederea lucruri pretioase doar pentru ca ne uitam mereu in ograda vecinului desi daca am fi atent am observa ca a noastra e cel putin la fel de frumoasa ca a lui.
dupa ce trece craciunul o sa fac si lista completa. au fost multe si trebuie sa tin cont de asta, pentru ca si eu ma cam plang.. ca pe mine ma cam ocoleste binele si mi’e prieten doar raul, dar nu e chiar asa. uite, de exemplu azi am primit ciocolata si am macat ca spartu pana mi s’a facut rau. din cauza asta n’am terminat’o.. dar nici ziua nu’i gata

imi place numarul 21. nu stiu de ce. si fiind 21 as fi vrut sa scriu ceva mai special.. dar nu’mi vine nimic in minte. sau e de ajuns asta? faptul ca dupa povestea de mai sus fiecare e un mic Dumnezeu? n’ar strica sa ne amintim.

O femeie obisnuia sa aduca apa de la raul din apropiere pana acasa cu ajutorul a doua vase mari, atarnandu-le la cele doua capete ale unui lemn pe care il ducea in spate.
Un vas era crapat, pe cand celalalt era perfect si tot timpul aducea acasa intreaga cantitate de apa. La sfarsitul lungului drum de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea pe jumatate gol. Timp de doi ani, acelasi lucru se intampla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa.
Bineinteles, vasul cel bun era mandru de realizarile sale. Insa bietului vas crapat ii era atat de rusine de imperfectiunea sa, si se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit! Dupa acest timp, i-a vorbit intr-o zi femeii langa izvor:
-Ma simt atat de rusinat, pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa!
Femeia a zambit, privind cu drag catre el:
-Poate ai observat ca pe partea ta de drum sunt flori, insa pe partea cealalta nu? Pentru ca am vazut defectul pe care il ai, am plantat seminte de flori pe partea ta. In fiecare zi, in timp ce ne intoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori… daca nu ai fi fost asa cum esti, n-ar fi crescut aceste frumuseti care imi lumineaza casa!
Am vazut multi oameni in jurul meu cautand cu incrancenare perfectiunea, fiecare zi in care n-au gasit-o fiind pentru ei un nou prilej de a suferi.
Am caut-o chiar eu insami pana in ziua in care am inteles ca lipsa ei nu inseamna infrangere, ci sansa de a fi unici si a folosi acest lucru pentru a imbgati propria viata si viata celor din jur!
Priviti florile care cresc datorita voua si… numarati-va binecuvantarile!

O femeie s’a dus odata la un mistic sufist, Farid, cu copilul ei, si i’a spus: “Baba, nimeni in afara de tine nu poate sa’mi schimbe copilul. Mananca prea multe dulciuri, e prea gras, iar zaharul rafinat e otrava. Dar el nu ma asculta niciodata”
Farid a spus: “Adu’mi’l inapoi peste doua saptamani.”
Femeia a spus: “Nu poti sa’i spui ceva chiar acum?”
Farid a raspuns: “Nu, imi trebuie doua saptamani ca sa’mi dau seama de situatie.” Femeia a fost uimita. Il auzise pe Farid vorbind despre probleme importante ale vietii…Si avea nevoie de doua saptamani ca sa se intelega cu un copil si sa’i spuna sa nu mai manance dulciuri?
Dar de vreme ce nu putea fi lamurit, femeia s’a intors dupa doua saptamani. Si atunci Farid i’a spus copilului: “Tinere, timp de doua saptamani m’am pus in locul tau, pentru ca si mie imi plac dulciurile. Cum altfel sa’ti fi putut da tie sfaturi? N’am mai mancat dulciuri timp de doua saptamani. Am slabit, ma simt mai sanatos, mai tanar, mai bine ca niciodata. Tu esti tanar, ai o viata lunga in fata. Te rog, nu mai manca atatea dulciuri. Nu’ti cer sa nu mai mananci dulciuri deloc, doar sa le mananci mai rar.”
Baiatul a atins picioarele lui Farid. Mama a fost surprinsa, pentru ca fiul ei nu aratase atata respect nimanui.
A spus: “Sunt uimita de tine… Ti’au trebuit doua saptamani pentru un lucru pe care l’ai fi putut spune atunci. Nici eu, nici copilul nu am stiut ca iti plac dulciurile…”
Farid a spus: “Nu asta e problema, ca ati stiut sau nu ca’mi plac dulciurile. Indiferent de situatie, a trebuit sa intru mai intai in pielea lui, pentru ca altfel cuvintele mele ar fi fost minciuni, si minciunile nu pot transforma pe nimeni. Aceste doua saptamani au fost grele, dar la sfarsit am avut de castigat, si asta o datorez copilului tau. De aceea eu ii sunt recunoscator”.
Si ea l’a intrebat pe copil: “De ce ai atins picioarele lui Farid? Tu nu ai facut niciodata acest gest catre nimeni, si , mai mult, noi suntem hindusi si el este musulman…”
Baiatul a spus: “Nu’ti pot explica, dar un om care s’a putut priva de dulciuri doua saptamani numai ca sa vorbeasca cu mine, merita tot respectul. Nu seamana cu ceilalti… M’ai tot dus ba la un calugar, ba la altul, si ei erau orcand gata sa’mi vorbeasca – ca niste papagali. Acest om este altfel. ma respecta, chiar daca sunt un copil, si sufera pentru mine. Ii voi urma sfatul.”

morala? ramane sa o gasiti singuri. daca ati invatat ceva din poveste, puteti lasa un comment.